Acceptarea respingerilor

Acceptarea respingerilor

Deși este o misiune grea, unii părinți sunt puși în situația de a-i învăța pe copiii lor cum să gestioneze mai bine situațiile în care sunt respinși de colegi sau alți semeni.

Este foarte util să descoperim care sunt motivele pentru care se ajunge în astfel de situații: copilul nu are dezvoltate anumite abilități, nu este agreat de colegi pentru că este diferit, este încet sau agresiv cu ceilalți sau timid și nu relaționează cu ușurință, etc.

Sarcina principală a părintelui constă în a verifica dacă comportamentul său, atitudinea copilului său este cea care generează astfel de conflicte sau este vorba de ceva extern, care de cele mai multe ori nu stă în puterea lui să îl schimbe. Dacă este vorba de comportamentul copilului său, părintele trebuie să încurajeze adoptarea unui comportament adecvat, pozitiv și asertiv, care să fie deschis la relaționarea pozitivă cu ceilalți. Dacă este vorba de lipsa anumitor abilități, copilul poate fi încurajat să le dezvolte și învățat cum să facă facă situațiilor conflictuale într-o manieră cât mai potrivită. Părinții pot să exerseze cu copiii diverse jocuri care să implice interacțiune cu persoane diverse, comunicare, rezolvare de probleme, pentru a pregăti copilul pentru situațiile de la școală și a-l susține în procesul de găsi singur rezolvarea la probleme lui. În contextul în care jocurile se realizează într-un mediu sigur și securizant,  copilul are parte de suportul de care are nevoie, iar părinții intervin doar atunci când este cazul.

La fel de important pentru copil este partea emoțională, în care trebuie ajutat să recunoască emoțiile, atât la el, cât și la ceilalți, să le exprime și să le gestioneze în mod adecvat. Copilul are nevoie să i se ofere uneltele necesare pentru a face față conflictelor, însă niciodată nu va putea fi pregătit pe deplin, iar în unele cazuri, va învăța singur, din propriile experiențe, chiar dacă acestea sunt negative. Cu timpul va învăța că nu trebuie să fie plăcut de toată lumea și este important să găsească grupul de copii potrivit pentru el, în care să fie acceptat  și cu care să  relaționeze pozitiv.

De asemenea, este important ca părinții să promoveze ideea diferențelor dintre oameni, accentul pe acceptare.

Este posibil ca din acest lucru copilul să  extragă ideea că nu este acceptat. Aici intervine părintele, care trebuie  să sublinieze calitățile copilului, resursele pe care acesta le are pentru  a gestiona conflictele, dar doar  prin a oferi copilului afecțiune. A-l face să înțeleagă  este important!  Nu punem etichete  persoanei, ci comportamentul lui.

De asemenea,  o  situație de luat  în calcul este aceea în care  grupul nu este potrivit pentru copil.  În acest caz, ar fi sănătos pentru copil  fie ajutat, să se integreze într-un alt grup, care poate fi  potrivit pentru el. Găsirea unui hobby poate fi o modalitate de a-l face  pe copil să cunoască și să interacționeze cu  copii, poate chiar de vârste diferite.  În acest proces, adulții trebuie să își oferă sprijinul și afecțiunea pentru a-l face  pe copil să se dezvolte funcțional.

Cum îi învățam pe copii că este în regulă să greșească?

Cum îi învățam pe copii că este în regulă să greșească?

A-i învăța pe copii că este în regulă să greșească ar trebui să fie simplu, gândindu-ne la puterea exemplului și la abilitatea oricărei persoane de a o lua de la capăt și de a fi consecvent până reușește ce își propune… Cu toate acestea, sunt copii care nu acceptă prea ușor gândul că au greșit. De obicei, acești copii sunt perfecționiști, au fost adesea criticați pentru ce au făcut sau li s-a cerut să fie cei mai buni… sau poate au modele în preajmă care nu gestionează prea bine momentele de eșec. În familie și în mediul școlar, copilul învață cele mai multe comportamente și preia exemplul părinților, al învățătoarei, etc., motiv pentru care este posibil să imite un comportament pe care l-a mai văzut și a învățat să îl reproducă.
O sugestie importantă, atunci când avem de-a face cu un copil care nu acceptă greșelile, este să analizăm motivele pentru care copilul nu acceptă ideea de a greși. O face dintr-o nevoie de a fi apreciat, lăudat pentru cât de bine face lucrurile, de teamă să nu fie criticat și pedepsit sau dintr-o nevoie de a atrage atenția unui părinte perfecționist și critic?
De multe ori, copilul încearcă să obțină aprobarea și acceptarea din partea unui părinte, iar de-a lungul timpului învață cum să facă acest lucru. Chiar dacă unii copii ajung să respingă ideea de a greși pentru a nu fi puși în situația de a fi evaluați și criticați sau de a pierde afecțiunea cuiva, trebuie să găsim persoana cu care se identifică și de la care dorește afecțiune și aprobare. Următorul pas constă în a gestiona relația cu acea persoană. Dacă găsim o modalitate de a discuta cu ea, putem să îi transmitem ceea ce se întâmplă. Am putea fi surprinși să descoperim că respectiva persoană nu a observat comportamentul copilului. Adultul poate să își modifice atitudinea și să dea dovadă de mai multă înțelegere și acceptare în ceea ce îl privește pe copil. Dacă acest lucru nu este posibil, copilul poate fi susținut în demersul de a găsi un comportament diferit pentru a obține ce își dorește de la persoana de interes sau de a-l învață cum să facă față unei critici.
Atunci când avem de-a face cu un astfel de copil, este important să îi reamintim că el este apreciat și iubit, indiferent de greșelile pe care le face în anumite situații și chiar dacă o persoană reacționează negativ la greșelile sale, asta nu îl face un copil mai puțin bun. De asemenea, el trebuie susținut în efortul de a găsi o alternativă și de a repara greșeala, atunci când este cazul. Pe cât posibil și când contextul este de așa natură, greșelile trebuie tratate cu indiferență, pentru a nu le acorda o atenție mai mare decât este cazul. Trebuie subliniat faptul că oricine poate greși, însă ceea ce este cu adevărat important este să ne asumăm greșelile și să le reparăm. Aici, părinții pot veni cu exemplele lor proprii pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă fenomenul și că orice persoană poate face greșeli, greșelile fiind umane.

Cum îi ajutăm pe copii să își înțeleagă trăirile?

Cum îi ajutăm pe copii să își înțeleagă trăirile?

Pentru a înțelege ce simte, un copil are nevoie de multe exemple din situațiile de zi cu zi. La copiii mici, începem prin a identifica emoțiile de bază: bucuria, tristețea, furia, teamă, iar mai târziu venim în completatare cu emoții mai complexe de tipul rușinii, vinovăției, curiozității, dezgustului.

Primul pas în gestionarea emoțiilor constă în identificarea corectă a acestora: atât la ei, cât și la ceilalți. Putem să ne folosim de personajele din desenele animate, de o păpușă, de emoticoane sau să facem jocuri de rol, în care copilul trebuie să ne demonstreze cum arată o emoție specifică. Putem intra în acest joc, ajutându-l pe copil să recunoască mai ușor.

Pasul următor constă în exprimare corectă a emoțiilor. Putem să profităm de orice ocazie specifică pentru a-l întreba pe copil cum se simte, ca mai apoi să ajungă să afirme singur că o anumită situație a generat o anumită emoție. Copilul are nevoie de validare și de acceptare a emoțiilor din partea adulților pentru a înțelege că emoțiile fac parte din viața noastră de zi cu zi, iar ele trebuiesc recunoscute și integrate. O sugestie importantă ar fi că părinții și adulții cu care interacționează să nu minimizeze amploarea emoțiilor resimțite de copil. Fiecare persoană reacționează diferit, prin urmare, o situație specifică poate genera emoții diferite la persoane diferite, însă ele au semnificația lor aparte. Expresii de genul: “esti băiat, băieții nu plang”, “esti copil mare, trebuie să intelegi”, “asta nu e motiv de plans”, etc. invalidează copilul, iar ca adult va adopta comportamente care să vină în confirmarea acestor expresii. Prin urmare, vor acumula frustrări și vor crește cu sentimentul că trebuie să își reprime emoțiile, plânsul este pentru oameni slabi, etc. Este la fel de important să ne ocupam de sănătatea emoțională a copilului, precum este cea fizică, de aceea, emoțiile de orice tip trebuiesc acceptate și recunoscute ca fiind normale în anumite situații.

Ultimul pas îl reprezintă gestionarea corectă a emoțiilor. După ce copilul a învățat ce înseamnă o emoție, cum o recunoaște și cât de utilă este să o exprime, îl putem sprijini în a gestiona emoțiile resimțite sau situațiile generatoare de emoții pozitive sau negative. Copilul trebuie să învețe modalități adecvate de a-și exprima emoțiile, fie că sunt pozitive, fie că sunt negative și că unele comportamente nu sunt acceptate. La fel de important este ca copilulul să înțeleagă perspectivă celuilalt și faptul că orice acțiune are și o reacție, iar modalitatea cea mai la îndemână este exprimarea emoțiilor.

 

De ce este important să dăruiești? Iată cum ne schimbă viața acest gest!

De ce este important să dăruiești? Iată cum ne schimbă viața acest gest!

Dragostea constă în dorința de a da ceea ce este al tău altuia și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta” – E. Swedenborg

Dacă sunteți binecuvântați cu mijloace de a trăi un mod rezonabil de viață, aveți abilitatea de a dărui. Lumea din afară poate fi câteodată un loc întunecat și rece, iar cei care au puțin sau nimic, depind de generozitatea și bunătatea iubitoare a oamenilor cu spirit de dăruire. De asemenea, chiar dacă dispun de posibilități materiale, oamenii au nevoie să primească gesturi de atenție pentru a se simți mai speciali și mai împliniți.

Când dăruiești, adaugi ceva bun în viața altei persoane și de asemenea, adaugi ceva minunat și în sufletul tău!

I. Dăruirea îi inspiră pe alții.

Prin acest gest, avem ocazia de a fi niște exemple pentru oamenii din jurul nostru, care nu au avut aceeași inițiativă ca noi. Perpetuarea acestui obicei, face ca lumea să fie un loc mai bun și mai uman pentru a trăi. Fii un model bun pentru oamenii din jurul tău, în special pentru tinerii care se simt îndreptățiți să primească orice vor. În timp, aceștia vor înțelege că există lucruri mai importante decât obiectul material în sine, cum ar fi bunătatea persoanei care a dăruit, manifestată prin:

a)     efortul financiar de a achiziționa produsul;

b)     timpul dedicat alegerii cadoului;

c)     analizarea preferințelor persoanei care primește și a nevoilor ei;

d)     găsirea unui moment oportun de a fi dăruit;

e)     rostirea unor cuvinte frumoase, venite din suflet.

Toate aceste lucruri fac ca obiectul în sine să conteze mai puțin și mai valoros să fie gestul persoanei.

II. Dăruirea cultivă valoarea de sine. 

S-ar putea să dăruiți pentru un motiv egoist (exemplu: pentru a vă pune bine cu șeful sau pentru ca cel mic să primească note mai bune de la profesori). Vă veți simți bine cu voi înșivă și veți fi mulțumiți când, de exemplu, șeful vă va aprecia.  Chiar și așa, efectele bunătății asupra altora trebuie să fie pur pozitive pentru a vă putea bucura din suflet de fericirea dăruirii pe care ați făcut-o unor persoane dragi.  Nu este nimic rău să vă simțiți mândri de generozitatea voastră și să folosiți acest lucru pentru a vă impulsiona în continuarea acțiunii de bunătate în viitor. Este o modalitate bună de a începe să credeți în voi înșivă și în puterea de a schimba ceva bun în sufletul vostru. Nu uitați să dăruiți fără a aștepta nimic în schimb!

Chiar și cercetările sugerează că dăruirea duce la o mai mare fericire pentru cel care dăruiește. În numeroase studii, cercetătorii au descoperit că cei care au cheltuit bani pentru alții, chiar dacă aveau opțiunea de a cheltui banii pentru ei înșiși, au fost mai fericiți.

III. Dăruirea schimbă viața altora în bine. Iată ce trebuie să rețineți:

Indiferent cât de mult sau cât de puțin poți să dai, ai puterea să atingi viața unei alte persoane și o poți influența în moduri pe care niciodată nu le poți cunoaște complet. Sunt atât de multe lucruri pe care le poți da, care nici măcar nu costă bani, ci suflet:

a)     Poți oferi din timpul tău.

b)     Poți oferi căldură și prietenie.

c)     Poți da o ureche de ascultare sau un umăr pentru ca cineva să se sprijine.

Orice ați decide să dați, rețineți că un spirit curat și o inimă generoasă pot fi calea voastră către fericirea adevărată. Trăim într-o lume în care nu toată lumea este la fel de norocoasă. Dacă sunteți capabili, oferiți altora din norocul vostru. De ce? Pentru că:

a)     Veți contribui la transformarea lumii într-un loc mai plăcut.

b)     Veți face viața celor mai puțin norocoși mai bună.

c)     Veți străluci în sufletul vostru.

 

 Surse: guidedmind.com, sciencemag.org 

Emoțiile și importanța lor în dezvoltarea copiilor

Emoțiile și importanța lor în dezvoltarea copiilor

Copiii au dificultăți în identificarea modului în care simt și a modalității prin care trebuie să își exprime corespunzător anumite emoții. De multe ori, copiii mici se vor liniști foarte greu după ce vor avea o zi zbuciumată. Acest lucru poate fi foarte frustrant pentru părinții, educatori sau învățători pentru că nu vor reuși să îl potolească pe cel mic. În aceste situații trebuie să înțelegem că anumite contexte mai puțin prielnice, în viziunea noastră, reprezintă o oportunitate de învățare pentru ca cei mici să-și identifice și să își exprime emoțiile.

I. Iată câteva trucuri prin care îi putem ajuta pe cei mici să își exprime sentimentele.

  1. Denumiți sentimentul. Ajutați copiii să-și numească emoțiile, oferindu-le etichete: “Mami a trebuit să meargă la lucru, ești trist. Ai spus că o vrei pe mami înapoi.” Prin numirea sentimentelor le permitem copiilor mici să dezvolte un vocabular emoțional, astfel încât să poată vorbi despre sentimentele lor.
  2. Identificați sentimentele lor și ale celorlalți. Vorbiți despre sentimentele pe care le au și despre cele pe care le vedeți la alte persoane: “Te-am auzit râzând, ești fericit?” sau “A căzut, cum crezi că simte?”.
  3. Vorbiți despre modul în care pot fi exprimate sentimentele. Folosiți-vă de exemple. Vorbiți despre sentimentele voastre și despre modul în care vi le exprimați. “Ce faci când te enervezi?”, “Cum știu oamenii că ești fericit?”. Vorbiți despre modurile în care copilul își poate exprima emoțiile.
  4. Explicați emoțiile folosind cuvinte ușor de înțeles. Folosirea cărților cu ilustrații este o modalitate excelentă de a ilustra emoțiile.
  5. Învățați-vă copilul modalități diferite de a face față sentimentelor. Permiteți-i să vină cu soluții, chiar dacă nu sunt potrivite. Explicați-i de ce nu sunt. De exemplu, dacă acesta spune că într-o situație dificilă trebuie să țipe, îndemnați-l să trateze lucrurile cu calm.
  6. Lăudați-vă copilul când vorbește despre sentimentele lui. Acest lucru arată că este bine să vorbim despre emoțiile noastre și că trebuie să ni le exprimăm în cel mai bun mod cu putință (fără a leza persoanele din jurul nostru).
  7. Vorbiți despre sentimente atunci când jucați jocuri, mâncați sau călătoriți cu mașina. Cu cât practica copilului dumneavoastră este mai mare, cu atât va învăța mai repede!

II. De ce este ATÂT DE IMPORTANT ca cei mici să învețe lucruri despre propriile emoții?  

Învățarea identificării exprimării emoțiilor într-un mod pozitiv și sănătos îi ajută pe copiii mici să construiască o BAZĂ SOLIDĂ DE SUCCES mai târziu în viață. Ajung să interacționeze mai ușor cu persoanele din jurul lor, să se facă înțeleși și să fie adevărați lideri. De asemenea, copilul scapă de timiditate și de problemele de ordin afectiv, învață mai ușor și este mai curios de a afla lucruri noi. Învață cum să atragă lângă el doar persoanele de care are nevoie, știind instinctiv să se ferească de anturajele nepotrivite când va crește.

Dragi părinți, dacă am reușit să vă conving de importanța emoțiilor în viața celor mici, aflați că în perioada 14 – 18 noiembrie sunteți așteptați la Târgul de carte Gaudeamus de la Romexpo pentru a face cunoștință cu Pinguinul Curajos, un joc creat special pentru a veni în întâmpinarea nevoilor micuțului dvs., în ceea ce privește dezvoltarea sa socio-afectivă.

III. De ce am ales să dezvolt un JOC PENTRU EMOȚII?

– Pentru că îmi doresc ca cei mici să își înțeleagă propriile emoții, să le gestioneze și să se dezvolte din punct de vedere afectiv;

– Pentru că cei mici își vor îmbunătăți inteligența emoțională, ceea ce le va oferi câștiguri pe toate planurile;

– Pentru a îmbunătăți relația specială părinte-copil;

– Pentru a se distra și a petrece timp de calitate!

Pentru mai multe informații, accesați pagina Pinguinul Curajos

 

 

Granny. Pericolul jocurilor video pentru copii

Granny. Pericolul jocurilor video pentru copii

Am ales să scriu acest articol deoarece, în ultimul timp, am început să mă confrunt din ce în ce mai mult cu situațiile unor copii dependenți de jocurile video. Cel mai serios caz din cabinetul nostru, a fost cel al unui copil de 5 ani de zile care a jucat jocul Granny și care, în urma jocului, devenise extrem de violent cu persoanele din jurul său. Mai mult decât atât, relatările lui nu mai erau coerente și devenise foarte greu de înțeles de către părinți. Doresc pe această cale să trag un semnal de alarmă părinților în ceea ce privește accesul copiilor la aceste jocuri violente. Mai multe vă invit să aflați de mai jos.

Mai întâi balena albastră, acum Granny – bunica din iad

Se pare că seria jocurilor violente, cu risc mare de pericol pentru viața copiilor, continuă!

La începutul anului trecut, un joc morbid a căpătat atenția opiniei publice. Balena albastră a fost un joc popular pe rețelele de socializare, care a determinat un lanț uriaș de sinucideri în rândul copiilor și adolescenților din țară și străinătate. Mai mult decât atât, cei care nu au ajuns la gesturi atât de extreme, au început să sufere de anumite tulburări, depresii sau stări anxioase, care pot fi tratate cu greu la niște vârste fragede și doar cu ajutorul specialiștilor.

Acum, la o perioadă scurtă de la isteria acestui joc, apare Granny, un joc horror care poate fi descărcat de oricine are o tabletă sau smartphone.

De ce este Granny periculos pentru copii?

Are o grafică grotească și abundă în scene sângeroase care pot marca copiii. Acțiunea are la baza un zombi pe post de bunică care fugărește jucătorul pe care, atunci când îl prinde, îl pedepsește prin scene puternice de violență. În afară de asta, există și scene de canibalism care pot fi greu înțelese de un copil.

Pe site-urile din străinătate apar pe alocuri menționări referitoare la vârsta de +12 pentru acest joc, dar este ușor irelevant din moment ce toată lumea îl poate descarca cu ușurință.

Ce este important de reținut este că cei mici au tendința de a imita tot ceea ce văd. În acest context, ei vor imita comportamentul violent din joc și îl vor manifesta în viața reala. Trebuie să înțelegem că fiind la o vârstă fragedă, copiii nu sunt capabili întotdeauna să facă diferența între joc și realitate.

Până unde poate merge această problemă?

În aceeași perioadă în care jocul căpăta notorietate în tara noastră, se întâmpla și cazul cu bunica înjunghiată de nepot pentru că nu l-a lăsat sa se joace la calculator.

Ce trebuie să faceți? Începeți prin a vedea semnele îngrijorătoare de dependenţă!

Dacă micuţul intră mai des în conflicte la şcoală sau la locul de joacă, poate fi un semn că ar trebui să-i restricționați accesul de la Internet sau jocuri violente. Va fi mult mai greu să restricționați accesul la materiale dăunătoare unui adolescent, decât unui copil de şapte ani. Dacă este mai mare, explicați-i de ce acele jocuri nu îi fac bine şi încercați să le înlocuiți cu altele care nu sunt atât de dăunătoare. Apoi, încet-încet, îl puteți stimula să-şi limiteze timpul de stat la calculator, în favoarea unor activităţi în aer liber sau care să implice interacţiunea cu alţi tineri.

Implicați-va în viața lor și întelegeți problemele cu care se confruntă. Puneți-vă întrebarea „Dacă interesul pentru jocuri încearcă să suplinească o altă nevoie a sa?”. Încercați să găsiți acea nevoie, care este de cele mai multe ori nevoia de afecțiune, și umpleți acel gol!

Sursă: momentedeviata.ro