Balbaiala este o tulburare a comunicarii care se traduce printr-o dificultate a limbajului vorbit,pierderea fluiditatii unui cuvant, ezitarea, tulburarea ritmului, etc. In esenta, balbismul este o tulburare functionala motorie care are la baza disinergia musculaturii care participa la actul vorbirii si al respiratiei.

Tulburarea de vorbire se accentueaza in momentul vorbirii in public, cand se atrage atentia asupra defectului, cand lumina este puternica, la vorbirea cu necunoscuti, la emotii.Ea se diminueaza sau chiar dispare intr-o atmosfera familiara, linistita, in semiintuneric, atunci cand se canta sau recita o poezie foarte bine stiuta.

Pe langa tulburarea de vorbire apare si tulburarea de respiratie evidenta numai in timpul elocutiunii. Se adauga tulburarea de tonalitate, cu pronuntarea exploziva a cuvintelor. Apar miscari ample, gesturi largi, de compensare a deficitului din exprimare (sincinezii), incarcatura vegetative intensa (transpiratii, eritem). In timp, se instaleaza logofobia, teama de a repeta, de a nu face fata exprimarii, evitarea raspunsului verbal, sau raspunsuri scurte, laconice, cu multe cuvinte parazite.

Apare de obicei intre 3 si 5 ani si adesea este acompaniat de diverse ticuri sau gesturi stereotipe ale fetei sau membrelor. In 30{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} din cazuri este ereditar.Baietii au risc de 3 ori mai mare de a face balbism decat fetele. Majoritatea copiilor, totusi, depasesc aceasta afectiune, se presupune ca doar 1{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} din adulti prezinte balbism. Desi este atat de usor de recunoscut un balbic, specialistii nu au ajuns inca la nici un consens pentru a defini acest tip de comportament. DSM-IV defineste balbismul destul de vag: “Frecvente repetitii sau prelungiri de sunete sau silabe care perturba net fluenta verbala”.

Aceste criterii sunt mai putin utile clinicianului pentru a determina prezenta unui balbism semnificativ. Trebuie deci definita aceasta tulburare din punct de vedere operational.

Exista 4 elemente unanim recunoscute de specialistii din acest domeniu:

  • Ezitarea – persoana incepe cuvantul (sau silaba), dar ezita sa-l completeze;
  • Repetitia – persoana pronunta cuvantul sau silaba corect, dar le repeta integral;
  • Prelungire – persoana pronunta silaba, prelungind-o;
  • Blocajul-persoana este incapabila sa inceapa un cuvant sau o silaba.

Pot fi utilizate 2 instrumente: comportamentale si subiective. Primele se refera la procentul de silabe balbaite si la debitul verbal. Trebuie numarate silabele balbaite si raportate la totalul silabelor pronuntate, dupa formula:

Silaba pronuntata se cuantifica o singura data, chiar daca e repetata de mai multe ori.In functie de severitatea balbismului, acesta se poate clasifica in urmatoarele forme:

  • usoara 3 – 5{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} silabe balbaite
  • medie 6 – 10{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}
  • severa 11 – 15{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}
  • foarte severa >=15{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}

Pentru a stabili viteza vorbirii, se cauta un esantion de un minut din timpul conversatiei cu un balbic, in prealabil inregistrat, si se numara silabele pronuntate. Debitul verbal se exprima in numarul de silabe pronuntate/minut (SPM). Trebuie luata in calcul aceasta variabila pentru ca obiectivul tratamentului va fi, evident, de a reduce procentul silabelor balbaite sau de a incetini debitul verbal (Ladouceur, 1989, 1993).Pentru a evalua comportamentul de evitare al balbicului este foarte utila scala Erikson (Tabelul 1). Dupa terapie in general, pacientii nu mai au tendinta de evitare. Unele cercetari au aratat ca, cu cat pacientii dezvolta o fluenta mai buna a vorbirii, cu atat devin mai stapani pe situatie.

De asemenea, controlul va fi un bun predictor al mentinerii succeselor terapeutice. Terapia cognitiv-comportamentala asociata cu tehnici logopedice poate duce la ameliorarea semnificativa a balbismului, mai ales cand sunt aplicate si tehnici de hipnoza si auto-hipnoza. Este esentiala munca in echipa din care sa faca parte psihologul sau psihiatrul psihoterapeut, logopedul, familia si scoala.

Bibliografie

1.Lupu V. (2009)Introducere in hipnoterapia si in psihoterapia cognitiv-comportamentala a copilului si a adolescentului. Editura ASCR, Cluj-Napoca.

2.Vrasmas, E., Musu, I., Stanica, C., (1997):Terapia tulburarilor de limbaj-interventii logopedice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

3.Caron C., Ladouceur R. (1989): A Multidimensional Behavioral Treatment for Child Stutterers. Behav. Modification, 13, 206-215.

Autor: Violeta Sabadac