“Tot ceea ce este valoros într-o societate umană depinde de oportunitatea acordată individului de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios şi plin de inspiraţie este creat de individul ce poate lucra în largul său.” Albert Einstein
Desi probabil multi dintre noi nu ne-am gandi la acest lucru, supradotarea este un fenomen observat în toate culturile și epocile istorice. In antichitate supradotarea era privita un dar al zeilor, un har, o energie divină în surplus pentru unii aleși, sau o investitură a zeilor dată unor aleși. Legendele si poveștile clasice surprind foarte bine modul in care supradotarea era privita in acea perioada: răsplată dată de zei către muritorii ce și-au dovedit meritul, era primirea „harului”. Cei care descopereau o proprietate matematică, de exemplu, erau considerati de grecii antici oameni „iubiți de zei, căci un om obișnuit nu ar putea străbate cu mintea proprie secretele universului”.
Pentru ca lucrurile s-au mai schimbat de atunci, supradotarea este privita acum ca fiind o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, ce au ca element comun excepționalitatea și este realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate.
Modelul celor trei inele a lui Joseph Renzulli sintetizeaza foarte bine conceptul de supradotare.
Conform ultimelor definiţii, sunt considerate supradotate acele persoane care prezintă spontaneitate şi/sau un înalt randament în oricare dintre următoarele domenii:
- abilitate intelectuală generală;
- talent academic;
- abilităţi de gândire creativă;
- abilităţi de lider;
- artele vizuale şi de reprezentare;
- abilităţi psihomotorii.
Probabil suntem tentati sa privim aceste lucruri dintr-o perspectiva idealista, dar este cunoscut deja faptul că cei mai mulţi copii superior înzestraţi au tendinţa de a se izola de ceilalţi. Sunt absorbiţi de preocupările lor preferenţiale si adesea se specializează în mod precoce, astfel depăşindu-i pe anumite planuri pe cei de aceiaşi vârstă. Greutatea cu care gasesc un limbaj comun de comunicare naturală cu cei de varsta lor, ii determina de obicei să se izoleze. Aceasta reprezinta o dificultate pentru dezvoltarea lor firească, maturizarea lor pe plan social, fizic sau intelectual. Aceștia prezintă frustrări deosebite și nu sunt puține cazurile de copii supradotați cu tendință de abandon școlar sau de adulți supradotați care și-au format o nișă nouă și personală pe care s-au dezvoltat creând eventual noi tehnologii sau noi câmpuri de interes, ca o rezolvare a frustrărilor proprii și ca o reacție la ostilitatea socială.
Majoritatea specialiştilor apreciază copiii supradotati ca fiind precoci, cu o inteligenţă de excepţie ce îşi pune amprenta asupra întregului comportament. Sub raport comportamental aceşti copii nu se integrează întotdeauna bine în colectiv, sunt mai preocupaţi de ideile lor, devin mai puţin atenţi la unele lecţii ce nu se ridică la nivelor lor, se abat de la norme şcolare, fac comentarii asupra regulilor impuse dând impresia de obrăznicie. Un raport al Centrului Naţional de Programe pentru Copiii Mici a scos in evidenta faptul că reuşita la şcoală nu poate fi previzibilă în funcţie de anumite fapte ale copilului sau de capacitatea precoce de a citi, ci de înclinaţiile emoţionale şi sociale: siguranţa de sine şi interesul.
Luand in calcul toate aceste lucruri, cel mai probabil vom realiza si importanta consilierii de specialitate in cazul acestor copii. L.K.Silvermann a sintetizat foarte bine o serie de scopuri in acest sens:
- sprijinirea autenticităţii şi a idealurilor;
- dezvoltarea creativităţii;
- dezvoltarea autonomiei, a integrităţii şi a responsabilităţii;
- determinarea contribuţiei acestor elevi, viitori adulţi, la progresul societăţii;
- formarea unui comportament civic;
- formarea unui nivel înalt de dezvoltare morală;
- incurajarea judecăţilor de reflecţie, a curajului moral;
- incurajarea simţului puternic al eficacităţii de sine.
Ajutorul de specialitate are importanta sa, dar sa nu uitam totusi esentialul: acestia sunt in primul rand copii unor parinti. Psihologului Anda Negru, care ne aminteşte de 5 reguli pe care parintii copiilor supradotati (dar nu numai) ar trebui să le urmeze:
- „Nu uita că e copil şi că are nevoie şi de activităţile vîrstei (joc).
- Laudă-i paşii chiar dacă sunt mici.
- Caută un profesor care să i se potrivească, să-i placă copilului.
- Nu căuta să-l suprasoliciţi, recunoaşte şi acceptă că uneori nu mai poate face faţă presiunii.
- Când negociezi cu el, nu uita că recompensa este şi materială, dar contează mai mult micile bucurii, micile răsplăţi care să-i umple sufletul de fericire: să iasă la joacă, o mâncare preferată, o haină nouă etc.”
„Nici o națiune, nici o societate nu își poate permite să neglijeze copiii și tinerii cu cele mai mari potențiale aparținând poporului său. Vârfurile constituie o bogăție națională.”
Prof.Dr. Klaus K. Urban
BIBLIOGRAFIE
Crețu, C.(1998). Curriculum diferențiat și personalizat. Iasi:Editura Polirom.
Benito, Y. (2003). Copiii supradotați. Educație, dezvoltare emoțională și adaptare socială. Iasi: Editura Polirom.
Popovci, D. V. (2004). Introducere în psihopedagogia supradotaților. Bucuresti: Editura Fundației Humanitas.
http://www.supradotati.ro/resurse/revista-EXCELENTA-nr1-2008.pdf http://www.scribd.com/doc/17222313/Introducere-in-Consiliere
Autor: Alexandra Deleanu