A-i învăța pe copii că este în regulă să greșească ar trebui să fie simplu, gândindu-ne la puterea exemplului și la abilitatea oricărei persoane de a o lua de la capăt și de a fi consecvent până reușește ce își propune… Cu toate acestea, sunt copii care nu acceptă prea ușor gândul că au greșit. De obicei, acești copii sunt perfecționiști, au fost adesea criticați pentru ce au făcut sau li s-a cerut să fie cei mai buni… sau poate au modele în preajmă care nu gestionează prea bine momentele de eșec. În familie și în mediul școlar, copilul învață cele mai multe comportamente și preia exemplul părinților, al învățătoarei, etc., motiv pentru care este posibil să imite un comportament pe care l-a mai văzut și a învățat să îl reproducă.
O sugestie importantă, atunci când avem de-a face cu un copil care nu acceptă greșelile, este să analizăm motivele pentru care copilul nu acceptă ideea de a greși. O face dintr-o nevoie de a fi apreciat, lăudat pentru cât de bine face lucrurile, de teamă să nu fie criticat și pedepsit sau dintr-o nevoie de a atrage atenția unui părinte perfecționist și critic?
De multe ori, copilul încearcă să obțină aprobarea și acceptarea din partea unui părinte, iar de-a lungul timpului învață cum să facă acest lucru. Chiar dacă unii copii ajung să respingă ideea de a greși pentru a nu fi puși în situația de a fi evaluați și criticați sau de a pierde afecțiunea cuiva, trebuie să găsim persoana cu care se identifică și de la care dorește afecțiune și aprobare. Următorul pas constă în a gestiona relația cu acea persoană. Dacă găsim o modalitate de a discuta cu ea, putem să îi transmitem ceea ce se întâmplă. Am putea fi surprinși să descoperim că respectiva persoană nu a observat comportamentul copilului. Adultul poate să își modifice atitudinea și să dea dovadă de mai multă înțelegere și acceptare în ceea ce îl privește pe copil. Dacă acest lucru nu este posibil, copilul poate fi susținut în demersul de a găsi un comportament diferit pentru a obține ce își dorește de la persoana de interes sau de a-l învață cum să facă față unei critici.
Atunci când avem de-a face cu un astfel de copil, este important să îi reamintim că el este apreciat și iubit, indiferent de greșelile pe care le face în anumite situații și chiar dacă o persoană reacționează negativ la greșelile sale, asta nu îl face un copil mai puțin bun. De asemenea, el trebuie susținut în efortul de a găsi o alternativă și de a repara greșeala, atunci când este cazul. Pe cât posibil și când contextul este de așa natură, greșelile trebuie tratate cu indiferență, pentru a nu le acorda o atenție mai mare decât este cazul. Trebuie subliniat faptul că oricine poate greși, însă ceea ce este cu adevărat important este să ne asumăm greșelile și să le reparăm. Aici, părinții pot veni cu exemplele lor proprii pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă fenomenul și că orice persoană poate face greșeli, greșelile fiind umane.