“Renunță la cea mai mică dificultate”, “Nu se implică în lucrarea sa”, “Nu vrea să depună niciun efort” etc. Acestea sunt doar câteva din variantele pe care le aud de la părinți. Majoritatea dintre aceștia se plâng de lipsa de motivație a copiii lor. Un fenomen care, în ultimul timp, este din ce în ce mai prezent.
Curiozitatea copilului poate fi încurajată dar și… sufocată! Totul depinde dacă aplecăm sau nu urechea la dorințele sale, la emoțiile sale și la mediului cultural și emoțional în care el evoluează. Nu trebuie să uitați niciodată să luați în considerare aceste aspecte. De exemplu, dacă un copil nu învață la școală și nu are niște rezultate bune, trebuie să ne uităm și la ce se întâmplă la școală: dacă profesorul este prea dur sau dimpotrivă, nu se impune; dacă colegii se comportă într-un anumit mod cu copilul; dacă cel mic are un disconfort emoțional legat de școală ș.m.d. Este foarte important să privim din exterior și să nu dăm vina pur și simplu pe „lene” și dezinteresul copilului.
Aici apare o problemă pe care o observ frecvent. Părinții trimit un mesaj copiilor lor – încurajează rezultatele imediate, îi ceartă pentru orice greșeală cerându-le să depună eforturi și să renunțe, cel puțin momentan, la micile plăceri la care nu ar fi renunțat niciodată dacă nu ar fi forțați. Astfel, acest lucru, împreună cu lipsa unor recompense susținute, le poate scădea motivația și le poate da motive de stres. De asemenea, mulți părinți nu înțeleg că rezultatele nu pot fi unele imediate. Un copil care are rezultate proaste la o materie nu poate începe imediat să ia note de 9 și 10. De asemenea, dacă are note proaste la o materie, nu înseamnă că este leneș, ci că poate, nu este suficient de talentat pentru acel domeniu. Ar trebui ca, uneori, să încurajăm copiii să facă performanță unde au deja rezultate bune. În acest mod, de mici își vor putea contura o carieră într-un domeniu.
Totodată, în rândul părinților, mai observ și ideea potrivit căreia “Generația de astăzi nu mai învață nimic”. Personal, consider că, poate, “copiii de ieri” au fost mai disciplinați, dar mă îndoiesc foarte mult că motivația personală și apetitul lor pentru cunoaștere a fost mai mare. Ce s-a schimbat este faptul că acum există mai multe tentanții care îi pot distrage pe copii de la sarcinile lor, exemple: statul pe calculator, uitatul la televizor, spectacole, evenimente etc.
Pentru a deveni mai motivați și mai activi, aceștia au nevoie de mai multe lucruri practice deoarece sunt învățați încă de mici să facă lucruri, nu doar să citească despre ele. De asemenea, le trebuie un pic de disciplină și cunoștințe despre cum să învețe mai ușor sau să fie mai productivi. Părinții și învățătorii ar trebui să îi învețe cum să facă față provocărilor educaționale, nu doar din perspectiva cunoașterii, cât și din perspectiva emoțiilor. Sunt foarte mulți copii care se văd stresați, timorați și inhibați de anumite aspecte sau situații din mediul școlar.
Ca o concluzie, motivați-i pe cei mici cu multă răbdare, atenție și disciplină, fără a fi prea exigenți. Fiți realiști și empatici! Insuflați-le încă de mici importanța educației și a performanței în orice domeniu, învățați-i cum să facă mai eficient față provocărilor școlare și aveți grijă de emoțiile și trăirile pe care cei mici le resimt la școală. Totodată, îndemnați-i să acorde o atenție deosebită acolo unde sunt deja talentați și cu rezultate bune.
Psiholog Nicoleta Burlacu