Atunci când performanța unei persoane referitoare la citit, calcul aritmetic sau expresie grafică este substanțial sub ceea ce se așteaptă de la nivelul său de inteligență pentru vârsta și etapa sa de școlarizare se poate vorbi de tulburare de învățare. Însă, pentru a fi siguri că diagnosticul este corect, persoana este supusă unor teste standardizate, administrate individual, conform DSM, 2003.
Studiile și datele statistice înregistrate la nivel mondial arată că 7-10% din numărul total de copii prezintă tulburări de învățare, procentul cazurilor grave fiind de 3-5%.
Copilul citește lent, cu poticniri și chiar blocaje
Tulburările de învățare pot fi împărțite în: dislexie (tulburarea de citit), discalculie (tuburarea de calcul), disgrafia (tulburarea expresiei grafice) și tulburarea de învățare fără altă specificație.În acest articol vom vorbi despre dislexie.
Cuvântul “dislexie” provine din limba greacă și are semnificația de “dificultate în ceea ce privește cuvintele”. Cel mai adesea, dificultatea se referă la capacitatea de învățare, citire și redactare a unui text, și implică neputința individului afectat de a înțelege anumite cuvinte, de a se orienta în spațiu sau de a face calcule matematice.
Altfel spus, dislexia este o tulburare de citire caracterizată de un deficit în recunoașterea și înțelegerea textelor, fie tipărite, fiescrise de mână. Persoana afectată citește lent, greoi, cu poticniri și chiar blocaje.
Simptomele debutează în perioada preșcolară
Există o serie de simptome care, odată identificate, arată predispozițiaspre dislexie. Acestea debuteazăîn perioada preșcolarăși deseori iau forma unor dificultăți de orientare în spatiu, de vorbire, de atenție, legate de memoria și percepția copilului. Numărul de simptome regăsite poate varia de la caz la caz. Însă identificarea unora dintre aceste simpotome nu este suficientă pentru a se considera că un copil va fi dislexic. Se recomandăca cel mic să fie evaluat de specialiști: psiholog și logoped.
În lista de mai jos se regăsesc câteva posibile simptome ale afecțiunii dislexice. grupate în funcție de anumite arii de dezvoltare psihică.
Vorbire
În planul vorbirii, următoarele simptome pot fi considerate semnale de alarmă în apariția dislexiei:
- Copilul începe să vorbească mai târziu (după 18 luni), vocabularul se dezvoltă într-un ritm lent, pronunță cu greutate cuvinte lungi sau necunoscute;
- Prezintă dificultăți în găsirea cuvintelor sau își amintește cu dificultate cuvinte uzuale;
- Nu reușește să fie coerent când vorbește pe o anume temă;
- Întâmpină dificultăți în învățarea cuvintelor noi, iar când le reține nu reușește să le integreze în vocabularul active;
- Percepe incorect ordinea sunetelor dintr-un cuvânt;
- Vorbește incorect din punct de vedere gramatical;
- Nu are simțul ritmului.
Percepție vizuală
În planul percepției vizuale, următoarele simptome ar trebui să îngrijoreze:
- Adesea prezintă o dezvoltare insuficientă a abilităților vizio-spațiale;
- Își iaîn mod frecvent pantofii/ încălțămintea invers;
- Nu poate realiza o construcție din cuburi;
- Nu reușește să copieze figuri;
- Întâmpină dificultăți în observarea și recunoașterea persoanelor cunoscute în mulțime, pe stradă;
- Confundăformele asemănătoare.
Motricitate
Vizavi de dezvoltarea motricității, următoarele semnale ar trebui luate în considerare ca posibile simptome pentru apariția dislexiei:
- Copilul începe să meargă mai târziu sau întâmpină dificultăți în coordonarea mișcărilor;
- Simțul echilibrului este slab sincronizat;
- Este hiperactiv.
Orientare spațială
În planul orientării spațiale și al schemei corporale se pot observa următoarele aspecte:
- Copilul confundă sau nu cunoaște denumirea părților corpului;
- Lateralitatea: poate fi anormală sau inversată.
Identificarea aspectelor și simptomelor mai sus menționate de către părinți sau orice alte persoane care petrec timp cu copiii are o importanță majoră în stabilireaunui diagnostic corect. Verificarea și validarea acestora împreună cu persoanele semnificative din viața copilului și cu specialiștii (psihiatru, psiholog clinician, logoped) aduce un plus de șanse pentru o ameliorare rapidă.
E nevoie de o bună comunicare și de terapie
Este important de menționat faptul că dislexia nu trebuie confundată cu retardul mental. Pacienții cu dislexie nu au un nivel mai scăzut de inteligență și nu învață mai greu alte lucruri în afară de citit. De fapt, majoritatea dislexicilor au o inteligență peste medie. Totuși, incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat.
Este foarte relevant modul în care adulții se raportează și integrează comportamentele copilului care prezintă semne de dislexie. De aceea, pentru un diagnostic real și diferențiat cea mai la îndemânămetodăeste o bună comunicare cu copilul. Prin normalizare, ascultare activă și empatie, comunicarea cu persoanele dislexice este mult ușurată, la fel integrarea lor, precum și terapia asociată.