Pentru copilul cu autism o barieră în interacțiunea cu ceilalți poate fi apariția comportamentelor problematice. Înainte de a acționa asupra lor, părinții care le identifică e necesar să facă o analiză funcțională, pentru a ști cauza care întreține un anumit tip de comportament. Ideea este că, odată identificate cauzele care le generează, comportamentele devin mai ușor de gestionat, putând fi transformate mai apoi în activități adaptate social, care sa întrețină și nevoia copilului.
Cum le recunoașteți
Comportamentele problematice se pot manifesta sub forme extreme: țipăt, aruncarea sau spargerea obiectelor, agresivitate și autoagresivitate sau forme mai ciudate, precum hiperventilația sau crizele de apnee (ținutul respirației).
Deși nu sunt periculoase, autostimulările, stereotipiile șicomportamentele obsesive sunt și ele incluse în cadrul comportamentelor problematice, deoarce reprezintă un impediment în procesul de învățare și dezvoltare a abilităților cognitive și de socializare.
Mai mult, copiii cu autism riscă să fie absorbiți de jocuri autostimulante (care îi vor împiedica să reacționeze la ceea ce se întâmplă în jurul lor), se pot angaja într-o activitate obsesivă, din care să fie foarte greu întrerupți sau redirecționați, pot repeta la nesfârșit cuvinte sau fraze pe care le-au auzit (fenomen cunoscut sub numele de ecolalie/ limbaj ecolalic).
Din ce motive apar?
Exista 3 cauze principale pentru care copiii cu autism dezvoltă comportamente problematice:
- Pentru a obține stimuli sociali sau materiali – este susținut pozitiv în manifestarea comportamentului. Este consolat prin faptul că i se atrage atenția verbal asupra comportamenului.
- Pentru a scăpa/evita o sarcină – prin apariția acestor comportamente copilului i se permite să termine sau să reducă o situație neplăcută.
- Efectul obținut în urma comportamentului este de natură internă, autostimulatoriu. Copilul manifestă comportamente ce îi produc în mod automat senzații plăcute, carepot avea diverse forme:auditive (sunetul produs de niște bile care se ciocnesc), tactile (lovirea palmelor de masă), kinestezic (legănat, învârtit), gustativ (băgatul obiectelor în gură).
Există mai multe metode de înregistrare a comportamentelor, care permit identificarea cauzei – cea mai utilizată fiind ABC-ul comportamental.
ABC –ul comportamental
ABC –ul comportamental urmărește Antecedentul (ceea ce face copilul în momentul declanșării comportamentului) –apoi Comportamentul (cum se manifestă) – și Consecința (care este reacția celor de lângă el).
Urmărind aceste 3 aspecte (Antecedent, comportament, consecință), într-un interval de timp stabilit în funcție de frecvența apariției comportamentului veți avea o evidență a ceea ce întreține acel comportament și se va putea stabili și aplica o intervenție corectă.
Câteva strategii prin care le puteți rezolva:
– Spre exemplu, dacă un copil țipă pentru că vrea să scape de o sarcină (care nu îi place sau e prea grea pentru el), e bine de știut că țipătul poate fi înlocuitcu utilizarea unui limbaj funcțional, prin care copilul învață să ceară ajutorul, săsolicite o pauză sau chiar schimbarea activității.
– În cazul în care copilul cu autism bate din palme pentru a-și manifesta bucuria, clipește des, face grimase, are un râs bizar, nepotrivit, adulmecă sau emite diverse sunetepoate atrage comentarii răutăcioase din partea celor care nu îi înțeleg comportamentul și boala. Ce puteți face? Fie îl acceptați ca pe un mod de exprimare a plăcerii /o sursă de comfort prin care copilul își alină stresul; fie găsiți o alternativă acceptabilă pe care să i-o oferiți copilului! Spre exemplu îl puteți recompensapentru momentele în care nu face acel comportament.
– Uneori, persoanele cu tulburări din spectrul autismului au probleme în ceea ce privește alimentația(în sensul că preferă doar un anumit aliment și refuză orice altă mâncare, preferăproduse de o anumită culoare, mănâncă rar și puțin etc), somnul (au probleme la adormire sau la trezire, se dezbracă în timpul somnului etc), autonomia personală (își însușesc cu greu și destul de târziu mersul la toaletă, nu se pot îmbrăca/dezbrăca singuri etc). Cum poate fi îmbunătățită situația? Începeți să îi formați de mic deprinderile de autonomie personală; fiți consecvenți și constanți în metoda adoptată! Când vine vorba de masă, adaptați modalitățile de hrănire la copilul cu dificultăți în alimentație și oferiți-i un preparat preferat – unul nedorit și tot așa…!
PONT!
Pentru rezolvarea punctuală a anumitor probleme vă puteți consulta cu terapeutul copilului, care în timpul ședințelor ajunge să îl cunoască foarte bine și ale cărui sfaturi vă pot fi de mare ajutor!