Tulburările de limbaj reprezintă toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, atât din punct de vedere al reproducerii, cât și al perceperii lui. Acestea se pot manifesta atât sub formă verbală, cât și nonverbal. Se pot dezvolta în cazul persoanelor cu probleme în dezvoltare (retard mental, TSA, Sindrom Down etc.), dar și pe fondul unui intelect normal. De aceea, e esențial ca părinții să observe cu atenție evoluția și comportamentul celui mic și, în cazul celei mai mici suspiciuni, să apeleze la un specialist, care după ce va vedea copilul va putea stabili dacă e cazul să se îngrijoreze sau nu.
Tulburare de limbaj versus frecvență mare a dificultăților de exprimare
Un prim indiciu în baza căruia un copil poate fi suspectat ca având tulburări de limbaj expresiv este frecvența mare a dificulăților de exprimare în raport cu vârsta. Într-o dezvoltare normală din punct de vedere al limbajului, copilul ar trebui să îndeplinească următoarele criteria, cu aproximație:
- La 1 an / 1 an și jumătate are în vocabulary aproximativ 100 cuvinte;
- La 3 ani știe între 400-1000 cuvinte (numărul depinde atât de capacitatea sa de memorare, cât și de mediul familiar);
- La 6-7 ani viitorul elev va dispune de circa 2500 cuvinte, dintre care 800 active;
- La 10-11 ani (în clasa a IV-a), lexicul se ridică la 4000-4500 cuvinte, dintre care 1500-1700 sunt active.
Împărțire pe categorii
Tulburările de limbaj sunt împărțite pe mai multe categorii, după cum urmează:
- Tulburări de pronunție:
– Dislalia (Dificultate în articularea cuvintelor);
– Rinolalia (Tulburare a vocii, cauzată de modificările rezonanței cavităților nazale);
– Disartria (Articulare defectuoasă a cuvintelor cauzată de o paralizie sau o ataxie a centrilor nervoși).
- Tulburări de ritm și influența vorbirii:
– Bâlbâiala (Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară);
– Logonevroza (Boală de natură nervoasă care se manifestă prin tulburarea vorbirii);
– Aftongia (afecțiunea se produce cin cauza unor spasme de lungă durată înregistrate la nivelul mușchilor limbii. La un copil cu aftongie se vor observa o serie de grimase și chiar modificări fiziologice);
– Tulburări pe bază de coree (sindrom neurologic caracterizat prin mișcări involuntare și dezordonate ale mușchilor)
- Tulburări de voce:
– Afonia (Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia);
– Disfonia (Dificultate sau imposibilitate de a vorbi tare din cauza alterării vocii);
– Fonostenia (Oboseală a organelor vocale);
– Mutația patologică (Apare ca urmare a transformărilor de la nivelul sistemului endocrine. Copilul capătă o voce bărbătească).
- Tulburări ale limbajului citit-scris:
– Dislexia (Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește);
– Alexia (Incapacitate de a citi provocată de unele leziuni în centrii nervoși);
– Disgrafia (Tulburare a scrisului din cauza unei ataxii sau a unor tulburări nevrotice);
– Agrafia (Pierdere sau tulburare a funcțiunii de exprimare a gândurilor prin scris).
- Tulburări polimorfe:
– Afazia (Pierdere totală sau parțială a facultății de a comunica prin limbaj, produsă de leziuni cerebrale sau disfuncții);
– Alalia (Incapacitate de a vorbi sau de a pronunța unele sunete).
- Tulburări de dezvoltare a limbajului:
– Mutism psihogen selectiv (reacție nevrotică pasivă de apărare, manifestată printr-o blocare a vorbirii în condiții de stres afectiv);
– Retard sau întârziere în dezvoltare;
– Disfuncții verbale din autism.
- Tulburări ale limbajului bazat pe disfuncții psihice:
– Dislogia (tulburare a limbajului, printr-o vorbire incoerentă, datorată unor modificări psihopatologice fără substrat neurologic);
– Ecolalia (Simptom al unei boli nervoase, manifestat prin repetarea automată a sunetelor auzite la alții);
– Jargonofazia (Afazie constând din folosirea de către bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente și fără semnificație);
– Bradifazia (Vorbire cu o încetinire anormală).
Cauzele sunt variate:
- cauze organice – malformații sau leziuni ale aparatului verbo-motor; leziuni organice ale analizatorului auditiv; diferite boli (meningită, scarlatină, encefalită, pojar); infecții și intoxicații.
- cauze funcționale – tulburări ale auzului fonematic; dificultăți de discriminare a sunetelor; lipsa atenției acustice; deficiențe de memorie auditivă.
- cauze psiho-neurologice – destructurări ale sistemului nervos central; handicapul de intelect.
- cauze psiho-sociale: vorbirea incorectă a părinților sau a celor din jurul copilului; imitarea vorbirii infantile de către adulți; educația forțată, exagerată sau prea îngăduitoare; oboseala excesivă a copilului; situația stresantă din cadrul familiei.
Pacienții se confruntă cu bariere sociale.
Adesea, persoanele cu tulburări de limbaj se confruntă cu bariere sociale, precum: izolarea, respingerea din grupul de colegi sau prieteni. Neavând un vocabular adaptat vârstei sau mediului social în care sunt încadrate, aceste persoane nu reușesc să-și păstreze relațiile sociale, să se facă înțelese de către profesori, colegi și prieteni. De aceea este foarte important ca diagnosticarea și procesul de recuperare să fie începute cât mai timpuriu.