Sfaturi – de la parinte la parinte

 

Nu sunt foarte in masura sa dau sfaturi, dar pentru copiii nostri care sunt un Dar de la Dumnezeu trebuie sa luptam si dam totul…pana la capat. E nevoie de mult timp, intelegere si rabdare, dar rezultatele nu vor intarzia sa apara… si un pas oricat de mic va fi unul imens… Copiii acestia sunt extrem de sensibili, trebuie inconjurati de iubire, multa iubire. Asta le da siguranta si putere si au mare nevoie pentru a izbandi. Chiar daca poate pare greu, e misiunea noastra in calitate de parinte sa scoatem din ei o perla. Noi suntem scoica- mama in cochilia-casa careia aparent a ajuns un “intrus”, adica un fir de nisip- copilul. Si asemeni scoicii, va trebui sa dam ce e mai bun din noi si sa acoperim acest fir de nisip cu sidef, cat mai mult sidef putem pune, pana cand vom obtine o perla. Aceasta este misiunea pentru care am fost alesi special pe acest pamant si trebuie sa o indeplinim cu tarie, forta si demnitate pana la capat. Nimic nu se compara cu recompensa noastra! Va doresc mult spor si putere! Acolo unde este Dumnezeu care e Iubire totul este posibil! Nu va lasati niciodata! La final vom fi cu totii niste invingatori, chiar daca lupta e grea… va merita!!! Maria S. P.

[…] Momentul in care esti constient ca are nevoie de ajutor, trebuie sa te misti foarte repede si sa fii alaturi de copilul tau. […]

Succes parintilor, intindeti-va rabdarea cat mai mult, si fiti alaturi de copiii vostri permanent. Mama lui Cristi H.

[…] Trebuie sa te ridici, sa te inarmezi cu rabdare si insistenta, sa crezi ca sunt oameni care te pot ajuta sa mergi mai departe, sa lupti, sa ai credinta si sa speri ca poti face imposibilul pentru copilul tau, ca poate merge la gradinita si la scoala, intre copii normali, ca poate sa se joace cu copiii de varste apropiate varstei lui, fara sa fie ignorat si dat la o parte de societatea in care traieste. Este foarte greu si dureros pentru un parinte, dar trebuie sa speri. […] Mama A.R.

[…] Mi-am organizat programul in asa fel incat sa pot sa ajung la terapie, sa pot avea timp de lucru acasa, sa pot sa ies in parc si sa ofer timp de calitate copilului.

Este foarte important ca parintii sa lucreze acasa cu copilul, sa faca jocuri educative, sa incerce sa ii capteze atentia.

Nu disperati! Stiu ca e foarte greu sa-ti vezi copilul plangand si sa nu stii ce il doare! Trebuie sa fim tari, sa ne ridicam si sa luptam cu autismul. Putem invinge!

Este o vorba: “Ce nu te omoara, te face mai puternic”. E foarte adevarat. Pe mine m-a facut mai puternica si nu ma voi opri aici, voi face tot ce imi sta in putinta sa-mi ajut copilul sa se integreze in societate si sa nu mai depinda de cei din jur. Mama Octavian P.