Sindromul Asperger face parte dintr-un grup de tulburări de neurodezvoltare care au efecte asupra comportamentului unei persoane la nivel de limbă și comunicare, precum și la modul de interacțiune socială. Caracterizată ca una dintre tulburările mai ușoare din spectrul autismului, tulburarea Aspergerare însăo arie mai largă de răspândire.
Persoanele afectate prezintă în mod obișnuit inteligență peste medie (ex. Einstein), însă au mari dificultăți în ceea ce privește interacțiunile sociale.
Tulburare din spectrul autist
Intrucât tabloul autist se asociază de cele mai multe ori cu retardul mental și/sau cu hiperactivitatea, părinții și specialiștii investesc multă energie în construirea unor planuri terapeutice cât mai eficienteși pe termen lung.
Copiii cu Asperger bifează cu brio cele trei obiective vizate de terapeuți: restructurare comportamentală, achiziții cognitive, limbaj. Cu alte cuvinte, aceștia reușesc să aibă un limbaj foarte bine dezvoltat, achizițiile cognitive sunt normale sau chiar peste medie, iar în ceea ce privește comportamentul pot fi comparați cu copiii năzdrăvani sănătoși de aceeași vârstă. Așadar, cu multă străduință și timp dedicat, terapeutul poate ajunge să lucreze cu un copil/adolescent cu care se înțelege verbal foarte bine și care face față provocărilor intelectuale. Și-atunci, probabil vă întrebați: care mai este problema? Ei bine, lucrurile nu sunt atât de simple precum par. Pacientul este vulnerabil chiar în punctele considerate “resurse”.
Copilul are memorie enciclopedică
Supraestimând capacitățile cognitive ale copilului, se trece adesea cu vederea peste naivitatea lui de la nivel social, sunt încurajate abilitățile lingivistice fără a se sesiza cât de departe este de exprimarea naturală și firească a unui copil de aceeași vârstă. Încântați de memoria enciclopedică, nu se dă atenție măsurii în care copilul chiar poate să folosească funcțional și adaptat social toate informațiile acumulate. Intrebările care rămân sunt:
– Poate el, pornind de la propriile pasiuni și interese, să creeze punți de legătură cu alți copii?
– Se poate integra într-un colectiv, adaptându-se la rolurile pe care le observă în grup, la relațiile care se creează?
– Poate face diferența între adaptare și a face mici compromisuri și submisivitate?
La adolescență se confruntă cu propriile lacune
Din păcate, cea mai mare dramă a copiilor cu Asperger este sesizarea diferențelor dintre sine și ceilalți, iar la adolescență confruntarea cu propriile lacune, elemente lipsă, pe care nu știu cum sau cu ce să le înlocuiască.
Lucrurile se complică în momentul în care pacienții devin conștienți de această diferență, consilierea devine tot mai delicată, deoarece învățarea unor noi perspective asupra vieții sociale se lovește de barierele unui mental rigid, chiar dacă superior. Deși limbajul expresiv servește drept foarte bun mediator, iar persoana cu Asperger nu are dificultăți în comunicarea verbală (cel puțin până când întâlnește limbajul cu dublu sens, metafora și aspecte subtile precum ironia, sarcasmul), în ceea ce privește înțelegerea, cunoașterea, gestionarea și comunicarea emoțiilor lucrurile se schimbă.
Încercând să raționalizeze ceea ce i se întâmplă, acesta creează scenarii care, odată implementate ca schemă unică a realității, sunt greu de modelat sau schimbat. Scenariile negative pot implica familia, colegii de clasă, întreg universul care l-a creat așa cum este, și nu altfel…
Ședințele de terapie trebuie să stimuleze creativitatea
Persoana cu Asperger încearcă să facă față informațiilor care vin din spațiul social, întrucâtînțelege că depinde de el și își dorește apartenența la acel spațiu… însă lucrurile evoluează cu greu, deoarece îi lipsesc anumite supape.
În consecință, pentru ca propria conștiință de sine să nu se transforme într-un supliciu, copiii și adolescenții cu Asperger trebuie îndrumați către forme de consiliere și terapie care să stimuleze creativitatea, comunicarea, care să propună și să analizezescenarii alternative de realitate, care să construiască treptat universul interior atât de complex al unei ființe, pornind de la pasiuni și hobbyuri și sfârșind prin a completa acele aspecte care uneori par să lipsească.
Atenție!
Dacă în copilărie persoana cu Asperger poate înțelege că este diferită față de semenii săi de aceeași vârstă, în adolescență realizează cât de mare e diferența, iar aceastăconștientizare poate atrage cu sine anxietate, depresie și puternice sentimente de înstrăinare. De aceea este esențial ca părinții să nu oprească ședințele de terapie în momentul în care observă că s-au obținut rezultate semnificative!
Modul original de a gândi îi recomandă ca buni profesioniști
Dacă sunt urmate întocmai recomandările specialistului, pacientul poate avea o viață normală. Caracteristicile pozitive ale persoanelor cu sindrom Asperger au fost descrise ca fiind benefice în multe profesii, întrucât includ:
– creșterea capacității de a se concentra asupra detaliilor,
– capacitatea de a persevera în interesele specifice, fără a se lăsa influențat de alții,
– capacitatea de a lucra independent,
– recunoașterea de modele pe care alte persoane le-ar putea rata,
– intensitate,
– mod original de a gândi.