Orice părinte își dorește copii cuminți și, mai ales, inteligenți, care să atraugă aprecierile tuturor celor din jur. Ce e de făcut însă când cel mic nu este doar deștept și precoce, ci și supradotat?! Ei bine, în primul rând familia trebuie să petreacă suficient de mult timp cu el și să își dea seama la timp de abilitățile extraordinare ale acestuia. Conștientizarea nu este însă suficientă. E necesar ca părinții să ia legătura cu un specialist, care să observe atent comportamentul micuțului și să lucreze cu el de la vârste cât mai fragede.
Preferă să trăiască izolați
Dacă sunteți tentați să credeți că supradotarea aduce cu sine numai bucurii/beneficii, aflați că vă înșelați. Aceasta vine la pachet și cu o serie întreagă de probleme, pe care trebuie să învățați să le gestionați. Spre exemplu, e adevărat că cel mic este înzestrat cu capacități superioare semenilor săi, motiv pentru care, de cele mai multe ori, când realizează că este diferit de cei din jur preferă să trăiască izolat. Acest lucru nu îl deranjează, fiind absorbit de preocupările lui preferenţiale. Mai mult, adesea se specializează în mod precoce, astfel depăşind pe anumite planuri persoanele de aceiaşi vârstă cu el.
Probleme cu care se confruntă
Greutatea cu care găsesc un limbaj comun de comunicare naturală cu cei de vârsta lor reprezintă o dificultate pentru dezvoltarea lor firească. Prin urmare, supradotații se maturizează precoce pe plan social, fizic sau intelectual.
Aceștia prezintă frustrări deosebite și nu sunt puține cazurile de copii supradotați cu tendință de abandon școlar sau de adulți supradotați care și-au format o nișă nouă și personală pe care s-au dezvoltat, creând eventual noi tehnologii sau noi câmpuri de interes, ca o rezolvare a frustrărilor proprii și ca o reacție la ostilitatea socială.
Majoritatea specialiştilor apreciază copiii supradotați ca fiind precoci, cu o inteligenţă de excepţie, ce îşi pune amprenta asupra întregului lor stil de viață. Sub raport comportamental, aceşti copii:
– nu se integrează întotdeauna bine în colectiv;
– sunt mai preocupaţi de ideile lor;
– devin mai puţin atenţi la unele lecţii ce nu se ridică la nivelor lor;
– se abat de la norme şcolare și
– fac comentarii asupra regulilor impuse, dând impresia de obrăznicie.
Cum trebuie să se comporte părinții?
De aceea, este de datoria părinților să lucreze îndeaproape cu terapeutul copilului, să nu îl trateze diferit față de cei din jur și să ia aminte la următoarele sfaturi:
- În primul rând să nu uite că, la fel ca orice alt copil, și supradotatul are nevoie de activităţile specifice vârstei, astfel că trebuie să îl scoată în parc și să îl încurajeze să se joace cu persoane de vârsta sa!
- Să laude fiecare progres pe care îl înregistrează, indiferent cât de mic ar fi!
- Să nu îl suprasolicite! Să recunoască şi să accepte că uneori nu mai poate face faţă presiunii!
- Dacă negociază cu el sau îi promit ceva, să nu uite de recompense! Chiar dacă pentru adult pot părea neînsemnate: pregătirea felului de mâncare preferat, o haină nouă sau o plimbare în parc îi pot umple sufletul de bucurie celui mic…
- Să caute un profesor care nu doar să i se potrivească, ci să-i și placă celui mic!
- Să țină cont de sfatul lui Albert Einstein: “Tot ceea ce este valoros într-o societate umană depinde de oportunitatea acordată individului de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios şi plin de inspiraţie este creat de individul ce poate lucra în largul său”!
Consilierea de specialitate are ca scop:
- sprijinirea autenticităţii şi a idealurilor;
- dezvoltarea creativităţii;
- dezvoltarea autonomiei, a integrităţii şi a responsabilităţii;
- determinarea contribuţiei acestor elevi, viitori adulţi, la progresul societăţii;
- formarea unui comportament civic;
- formarea unui nivel înalt de dezvoltare morală;
- încurajarea judecăţilor de reflecţie, a curajului moral;
- încurajarea simţului puternic al eficacităţii de sine.
Definiție și caracteristici
Supradotarea este un fenomen observat în toate culturile și epocile istorice. În Antichitate, aceasta era privită ca un dar al zeilor, un har, un surplus de energie divină pentru unii aleși. În prezent, supradotarea este văzută ca o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete (ce au ca element comun excepționalitatea) și este realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate.
Conform definiţiilor din literatura de specialitate, sunt considerate supradotate acele persoane care prezintă spontaneitate şi/sau un înalt randament în oricare dintre următoarele domenii:
- abilitate intelectuală generală;
- talent academic;
- abilităţi de gândire creativă;
- lider skills;
- talent la artele vizuale şi de reprezentare;
- abilităţi psihomotorii.