Incepe scoala, mare atentie la problemele de invatare. Azi, dislexia

by Servicii Psihologice Complete | Sep 16, 2016 | Articole

“Tulburarile de invare sunt diagnosticate cand performanta individului la testele standardizate administrate individual referitoare la citit, calcul aritmetic sau expresie grafica este substantial sub ceea ce este expectat la etatea, scolarizarea si nivelul de inteligenta al insului “ (DSM, 2003)

Astfel, tulburarile de invatare pot fi impartite in: dislexie (tulburarea de citit), discalculie (tuburarea de calcul), disgrafia (tulburarea expresiei grafice) si tulburarea de invatare fara alta specificatie.

Studiile si datele statistice la nivel mondial arata ca 7-10{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} din numarul total de copii prezinta tulburari de invatare iar procentul cazurilor grave este de 3-5{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}.

Dislexia

Dislexia este o tulburare de citire caracterizata de un deficit in recunoasterea si intelegerea textelor scrise, tiparite sau de mana. Citirea in acest caz este lenta, greoaie, cu poticniri si chiar blocaje. Cuvantul “dislexie” provine din limba greaca si are semnificatia de “dificultate in ceea ce priveste cuvintele”. Cel mai adesea, dificultatea se refera la capacitatea de invatare, citire si redactare a unui text, si implica neputinta individului afectat de a intelege anumite cuvinte, de a se orienta in spatiu sau de a face calculi matematice.

Exista o serie de simptome ce pot fi considerate ca predispozitie spre dislexie. Acestea debuteaza in perioada prescolara si deseori iau forma unor dificultati de orientare in spatiu, de vorbire, de atentie, legate de memoria si perceptia copilului. Numarul de simptome regasite poate varia, de la caz la caz. Identificarea unora dintre aceste simpotome nu este insa suficienta pentru a se considera ca un copil va fi dislexic. Se recomanda in astfel de situatii o evaluare de specialitate de catre un psiholog si un logoped.

In lista de mai jos se regasesc cateva posibile simptome ale afectiunii dislexice., Ele sunt grupate in functie de anumite arii de dezvoltare psihica.

In planul vorbirii, urmatoarele simptome pot fi considerate semnale de alarma in aparitia dislexiei:

• Copilul a inceput sa vorbasca mai tarziu (dupa 18 luni), vocabularul s-a dezvoltat intr-un ritm lent, pronunta cu greutate cuvinte lungi sau necunoscute
• Prezinta dificultati in gasirea cuvintelor sau isi aminteste cu dificultate cuvinte uzuale
• Nu reuseste sa vorbeasca pe o anume tema coerent
• Intampina dificultati in invatarea cuvintelor noi iar cuvintele nou invatate nu se integreaza in vocabularul activ.
• Percepe incorect ordinea sunetelor intr-un cuvant.
• Din punct de vedere gramatical vorbeste incorrect.
• Nu are simtul ritmului.

In planul perceptiei vizuale, urmatoarele simptome ar trebui sa ingrijoreze::

• Adesea prezinta o dezvoltare insuficienta a abilitatilor vizio-spatiale
• Isi ia in mod frecvent pantofii/ incaltamintea invers
• Nu poate realiza o constructie din cuburi
• Nu reuseste sa copieze figuri
• Intampina dificultati in observarea, recunoasterea persoanelor cunoscute in multime, pe strada.
• Confunda formele asemanatoare.

Vis a vis de dezvoltarea motricitatii, urmatoarele semnale ar trebui luate in considerare ca posibile simptome pentru aparitia dislexiei:

• Copilul a inceput sa mearga mai tarziu sau intampina dificultati in coordonarea miscarilor.
• Simtul echilibrului este slab sincronizat.
• Este hiperactiv.

In planul orientarii spatiale si al schemei corporale se pot observa urmatoarele aspecte:

• Copilul confunda sau nu cunoaste denumirea partilor corpului.
• Lateralitatea: poate fi anormala sau inversata.

Identificarea aspectelor si simptomelor mai sus mentionate de catre parinti sau orice alte persoane care petrec timp cu copiii are o importanta majora in stabilirea unui diagnostic corect. Verificarea si validarea acestora impreuna cu persoanele semnificative din viata copilului si cu specialistii (psihiatru, psiholog clinician, logoped) aduce un plus de sanse pentru o ameliorare rapida.

Este important de mentionat faptul ca dislexia nu trebuie confundata cu retardul mental. Pacientii cu dislexie nu au un nivel mai scazut de inteligenta si nu invata mai greu alte lucruri in afara de citit. De fapt, majoritatea dislexicilor au o inteligenta peste medie. Totusi, incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat.

Este foarte relevant modul in care adultii se raporteaza si integreaza comportamentele copilului care prezinta semne de dislexie. De aceea pentru un diagnostic real si diferentiat cea mai la indemana metoda este o buna comunicare cu copilul. Prin normalizare, ascultare activa si empatie, comunicarea cu persoanele dislexice este mult usurata, la fel integrarea lor, precum si terapia asociata.

Psiholog

Corina Ioana Visan

Surse bibliografice:

1. Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Bucuresti 2003
2. Manual de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului, vol. 1 , Ed. Medicala
3. http://dislexic.ro/despre-dislexie/identificarea-tulburarilor-de-invatare/semnele-predispozitiei-spre-dislexie/#semne2

Suspiciuni de autism: ce facem?

by Servicii Psihologice Complete | Jul 5, 2016 | Articole

PROTOCOL DE INTERVENTIE PENTRU COPILUL CU T.S.A.

Cativa pasi de urmat pentru a putea interveni din timp si cu cat mai multe sanse de succes in directia diagnosticarii corecte a copiilor cu T.S.A., si a alegerii celui mai eficient plan terapeutic de recuperare.

1. Copilul manifesta urmatoarele deficiente (de comunicare, sociale, comportamentale)

• Nu arata cu degetul pentru a-si exprima dorintele si nevoile; 
• Contact vizual slab/lipsa; 
• Pana la 12 luni, nu are in vocabular nici un cuvant cu sens; 
• Nu raspunde la propriul nume; 
• Joc repetitiv, stereotip; 
• Reactie exagerata la schimbarea rutinei; 
• Lipsa dorintei de a impartasi jocuri; 
• Miscari bizare ale corpului (se invarte in cerc, flutura/ rasuceste mainile, sta pe varfuri, miscari bizare ale ochilor); 
• Reactii exagerate fata de anumiti stimuli senzoriali (auditivi, tactili etc.)

 2. Contactati medicul de familie:

Si urmati seria de investigatii medicale recomandate pentru a exclude cauze organice, cum ar fi: probleme neurologice, ORL etc.

3. Contactati un pedopsihiatru

• Diagnostic pe baza examenului psihatric. Solicitati psihiatrului sa va explice diagnosticul; 
• Tratament medicamentos, in cazul in care este nevoie. 

4. Contactati un psiholog clinian

• Evaluare psihologica, axata pe resursele si dificultatile copilului; 
• Solicitati psihologului sa va explice ce instrumente de evaluare foloseste; 
• Solicitati psihologului sa va explice rezultatele obtinute la evaluare; 
• Puneti intrebarile de care aveti nevoie pentru a va clarifica nedumeririle. 

5. Plan de interventie personalizat

• Obiective: pe termen scurt/lung;
• Tipul interventiei recomandate: terapie ocupationala, cognitiv-comportamentala, logopedie, art-terapie, terapie senzoriala, kinetoterapie etc.
• Mediul de implementare: familial, gradinita/scoala, centru de recuperare;
• Program zilnic clar, sistem de lucru consecvent, orar vizual, daca este cazul.

6. Arii psihomotorii dezvoltate in cadrul terapiei:

• Cognitie; 
• Comunicare functionala; 
• Abilitati sociale; 
• Limbaj (expresiv/receptiv); 
• Abilitati de joc (si joc simbolic); 
• Senzorialitate; 
• Motricitate; 
• Comportament: reguli, rutine variate; 
• Abilitati prescolare/scolare. 

Copiii supradotati: cine sunt ei?

by Servicii Psihologice Complete | Apr 18, 2016 | Articole

“Tot ceea ce este valoros într-o societate umană depinde de oportunitatea acordată individului de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios şi plin de inspiraţie este creat de individul ce poate lucra în largul său.”    Albert Einstein

Desi probabil multi dintre noi nu ne-am gandi la acest lucru, supradotarea este un fenomen observat în toate culturile și epocile istorice. In antichitate supradotarea era privita un dar al zeilor, un har, o energie divină în surplus pentru unii aleși, sau o investitură a zeilor dată unor aleși. Legendele si poveștile clasice surprind foarte bine modul in care supradotarea era privita in acea perioada: răsplată dată de zei către muritorii ce și-au dovedit meritul, era primirea „harului”. Cei care descopereau o proprietate matematică, de exemplu, erau considerati de grecii antici oameni „iubiți de zei, căci un om obișnuit nu ar putea străbate cu mintea proprie secretele universului”.

Pentru ca lucrurile s-au mai schimbat de atunci, supradotarea este privita acum ca fiind o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, ce au ca element comun excepționalitatea și este realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate.

            Modelul celor trei inele a lui Joseph Renzulli sintetizeaza foarte bine conceptul de supradotare.

Conform ultimelor definiţii, sunt considerate supradotate acele persoane care prezintă spontaneitate  şi/sau un înalt randament  în oricare dintre următoarele domenii:

• abilitate intelectuală generală;
• talent academic;
• abilităţi de gândire creativă;
• abilităţi de lider;
• artele vizuale şi de reprezentare;
• abilităţi psihomotorii.

Probabil suntem tentati sa privim aceste lucruri dintr-o perspectiva idealista, dar este cunoscut deja faptul că cei mai mulţi copii superior înzestraţi au tendinţa de a se izola de ceilalţi. Sunt absorbiţi de preocupările lor preferenţiale si adesea se specializează în mod precoce, astfel depăşindu-i pe anumite planuri pe cei de aceiaşi vârstă. Greutatea cu care gasesc un limbaj comun de comunicare naturală cu cei de varsta lor, ii determina de obicei să se izoleze. Aceasta reprezinta o dificultate pentru dezvoltarea lor firească, maturizarea lor pe plan social, fizic sau intelectual. Aceștia prezintă frustrări deosebite și nu sunt puține cazurile de copii supradotați cu tendință de abandon școlar sau de adulți supradotați care și-au format o nișă nouă și personală pe care s-au dezvoltat creând eventual noi tehnologii sau noi câmpuri de interes, ca o rezolvare a frustrărilor proprii și ca o reacție la ostilitatea socială.

Majoritatea specialiştilor apreciază copiii supradotati ca fiind precoci, cu o inteligenţă de excepţie ce îşi pune amprenta asupra întregului comportament. Sub raport comportamental aceşti copii nu se integrează întotdeauna bine în colectiv, sunt mai preocupaţi de ideile lor, devin mai puţin atenţi la unele lecţii ce nu se ridică la nivelor lor, se abat de la norme şcolare, fac comentarii asupra regulilor impuse dând impresia de obrăznicie. Un raport al Centrului Naţional de Programe pentru Copiii Mici a scos in evidenta  faptul că reuşita la şcoală nu poate fi previzibilă în funcţie de anumite fapte ale copilului sau de capacitatea precoce de a citi, ci de înclinaţiile emoţionale şi sociale: siguranţa de sine şi interesul.

Luand in calcul toate aceste lucruri, cel mai probabil vom realiza si importanta consilierii de specialitate in cazul acestor copii. L.K.Silvermann a sintetizat  foarte bine o serie de scopuri in acest sens:

• sprijinirea autenticităţii şi a idealurilor;
• dezvoltarea creativităţii;
• dezvoltarea autonomiei, a integrităţii şi a responsabilităţii;
• determinarea contribuţiei acestor elevi, viitori adulţi, la progresul societăţii;
• formarea unui comportament civic;
• formarea unui nivel înalt de dezvoltare morală;
• incurajarea judecăţilor de reflecţie, a curajului moral;
•  incurajarea simţului puternic al eficacităţii de sine.

Ajutorul de specialitate are importanta sa, dar sa nu uitam totusi esentialul: acestia sunt in primul rand copii unor parinti. Psihologului Anda Negru, care ne aminteşte de 5 reguli pe care parintii copiilor supradotati (dar nu numai) ar trebui să le urmeze:

• „Nu uita că e copil şi că are nevoie şi de activităţile vîrstei (joc).
• Laudă-i paşii chiar dacă sunt mici.
• Caută un profesor care să i se potrivească, să-i placă copilului.
• Nu căuta să-l suprasoliciţi, recunoaşte şi acceptă că uneori nu mai poate face faţă presiunii.
• Când negociezi cu el, nu uita că recompensa este şi materială, dar contează mai mult micile bucurii, micile răsplăţi care să-i umple sufletul de fericire: să iasă la joacă, o mâncare preferată, o haină nouă etc.”

„Nici o națiune, nici o societate nu își poate permite să neglijeze copiii și tinerii cu cele mai mari potențiale aparținând poporului său. Vârfurile constituie o bogăție națională.”

 Prof.Dr. Klaus K. Urban

BIBLIOGRAFIE

Crețu, C.(1998). Curriculum diferențiat și personalizat. Iasi:Editura Polirom.

Benito, Y. (2003). Copiii supradotați. Educație, dezvoltare emoțională și adaptare socială. Iasi: Editura Polirom.

Popovci, D. V. (2004). Introducere în psihopedagogia supradotaților. Bucuresti: Editura Fundației Humanitas.

http://www.supradotati.ro/resurse/revista-EXCELENTA-nr1-2008.pdf http://www.scribd.com/doc/17222313/Introducere-in-Consiliere

http://ro.wikipedia.org/wiki/Educa{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}C8{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}9Bia_copiilor_supradota{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}C8{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}9Bi

Autor: Alexandra Deleanu