Dizabilitățile de învățare nu sunt întotdeauna ușor de identificat. Totuși, unele semnale de avertizare sunt mai frecvente decât altele la diferite vârste. Dacă le recunoașteți, veți fi capabili să identificați tulburarea de învățare devreme și să luați rapid măsuri pentru a-i oferi copilului suportul de care are nevoie.
E important de știut că, uneori, și minorii fără probleme de învățare pot prezenta semne asemănătoare și se pot confrunta cu unele dintre dificultățile prezentate mai jos. Însă, dacă observați că există o consecvență în incapacitatea copilului de a stăpâni anumite abilități, trebuie să vă puneți rapid un semn de întrebare. Pentru asta, vă va fi extrem de utilă lista cu comportamentele pe categorii de vârstă, prezentată în continuare.
Preşcolar:
– prezintă dificultăţi de articulare şi/sau pronunţie a cuvintelor, întârziere în dezvoltarea vorbirii, dezvoltare lentă a vocabularului. Copilul utilizează puţine cuvinte comparativ cu persoanele de vârstă asemănătoare și găsește cu greu termenii potriviți pentru a comunica;
– are probleme în utilizarea rimelor; dificultăţi în învăţarea numerelor, literelor, zilelor săptămânii, culorilor, formelor etc.;
– întâmpină greutăți în urmarea instrucţiunilor primite, precum și în învățarea rutinelor;
– se confruntă cu dificultăţi de motricitate fină la utilizarea instrumentelor de scris, colorat etc.;
– prezintă dificultăţi de legare a şireturilor, de închidere a fermoarelor, de încheiere a nasturilor;
– are un nivel crescut al activismului, în schimb dificultăţi în interacţiunea socială cu copiii de vârsta sa.
Școlar mic (clasa 0-clasele primare):
– asociază cu greu litera cu sunetul aferent, are dificultăți în a pronunţa sau a scrie literă cu literă; precum și dificultăţi de citire a cuvintelor familiare (chiar dacă au fost exersate în repetate rânduri);
– are abilităţi scăzute de a scrie corect gramatical, precum și de a folosi corect semnele de punctuaţie;
– face frecvent inversiuni şi transmutări ale literelor, cifrelor sau semnelor grafice;
– are abilităţi reduse în sfera coordonării motorii fine, observabile în special la scrisul de mână (imaturitate în mânuirea instrumentelor, scris tremurat etc.) ;
– prezintă dificultăţi în înţelegerea celor spuse sau în exprimarea propriilor gânduri;
– reactualizează informaţiile cu dificultate. De asemenea, și învăţarea unor noi abilităţi sau deprinderi se face lent şi cu dificultate;
– e predispus la accidente din cauza abilităţilor reduse de coordonare;
– are dificultăţi în înţelegerea conceptelor de bază în matematică, precum şi în utilizarea acestora în timpul calculelor matematice sau a rezolvării de probleme;
– se orientează cu greu în spațiu și timp și are probleme în învăţarea noţiunilor legate de aceste 2 coordonate (temporo-spaţial).
Şcolar mare (gimnaziu)
– prezintă dificultăţi de înţelegere a informaţiilor citite, dificultăţi de utilizare a limbajului scris, abilităţi slabe de utilizare a calculului matematic şi de rezolvare a problemelor matematice;
– evită cititul, scrisul, calculul matematic, dar şi alte abilităţi şi deprinderi specifice;
– are dificultăţi de organizare a spaţiului, a materialelor sau a gândurilor atunci când acestea trebuie exprimate în scris sau verbalizate;
– are probleme de planificare a timpului sau de dezvoltare a strategiilor necesare pentru a finaliza o sarcină într-un timp limită.
Adolescent
– evită în continuare cititul, scrisul, calculele matematice, dar şi alte abilităţi şi deprinderi specifice;
– are dificultăţi de înţelegere a întrebărilor deschise într-un test grilă;
– pot fi întâlnite erori de pronunţie pe litere şi de scriere a cuvintelor. Adesea, pe parcursul unui document se poate întâlni acelaşi cuvânt scris în diferite moduri;
– memorează cu greu și are capacități slabe de reactualizare;
– are dificultăţi de adaptare la un nou set de reguli;
– prezintă lentoare în activitățile desfășurate (lecţii, serviciu);
– abilităţile de înţelegere a conceptelor abstracte sunt slabe;
– acordă detaliilor prea multă sau, dimpotrivă, prea puţină atenţie;
– interpretează adesea în mod eronat informaţiile.
Diagnostic
Pentru diagnosticarea tulburării de învățare este necesar ca părinții să apeleze la un specialist (psiholog clinician, psiholog școlar, psihiatru, neuropsiholog, logoped). Acesta va face anamneza (istoricul) copilului, precum și testări și activități de monitorizare.
DEFINIȚIE:
Conform literaturii de specialitate, tulburările sau dizabilitățile de învățare se referă la întârzierea în dezvoltare sau dezvoltarea nepotrivită a citirii, scrierii, vorbirii și/sau a deprinderii de calcul matematic. De aici și numele de: dislexie (tulburarea cititului), disgrafie (tulburarea scrisului), afazie sau disfazie (tulburarea vorbitului) și acalculie sau discalculie (tulburarea de calcul).