by Servicii Psihologice Complete | May 26, 2017 | Articole
In cadrul intalnirii “Seara parintilor” cu tema “Adolescenta. Tentatii si anturaj”, din 26.05, am avut ocazia sa stam de vorba cu parintii care se confrunta cu acesta etapa a dezvoltarii in viata propriului copil, dar si cu mame ale caror copii sunt la granita dintre pubertate si adolescenta.
Ne putem gandi la adolescenta ca la “podul lung” care face legatura intre pubertate si maturitate. Avand in vedere rolul pe care adolescenta il are in viata unei persoane, spunem ca acesta etapa este de fapt “3 in 1” deoarece persoana traieste 3 timpuri diferite: Trecut -Prezent-Viitor. Trecutul il reprezinta familia si grija fata de el precum si mediu, viitorul este ceea ce cred ei ca ar vrea sa faca iar prezentul este marea schimbare pe care o simt la nivel emotional, fizic si social.
Un adolescent manifesta o parte din comportamentele enumerate mai jos:
- o bogata imaginatie;
- putere de judecata mult mai mare;
- interes crescut de propria imagine;
- finalizarea mult mai greoaie a unei sarcini care nu este legata de domeniul lor de interes personal;
- interes crescut fata de competitivitate;
- deschidere mult mai mare fata de experiente noi, provocative, chiar daca acestea sunt insotite de un risc foarte crescut;
- punerea in evidenta a cunostintele si abilitatilor, pentru a castiga simpatia grupului social;
- ssensibilitate si vulnerabilitate crescute;
- atrasi de grupuri sociale care ii pun in evidena;
- tentati sa minta;
- manifestarea dorintei de castigare a independentei fata de parinti
- schimbarea stilului de viata
- alegerea carierei este un punct de vedere care este sustinut cu tarie si convingere;
- convingerea ca ceea ce fac/zic este bine pentru ei;
- comunicarea cu parintii/familia este mult mai anevoioasa – devin mai putin dispusi sa impartasca cu familia experientele lor;
- momentele de tandrete sunt mult mai rare decat in copilarie;
- generarea conflictelor pornind de la dorinta de control a parintilor.
Ce putem face?
- Deveniti un partener de dialog al adolescentului;
- Evitati avalansa de intrebari: ce faci? Unde ai fost? Unde mergi? Cu cine ai fost? Cu cine te-ai intalnit? Aceste intrebari ajung sa-l distanteze de familie daca sunt puse des si direct;
- Fiti diplomatici;
- Incercati sa-l atrageti in activitati placute;
- Nu-l mai cocolositi, tratati-l cu respect;
- Nu-l jigniti, amenintati;
- Nu-i jigniti sau etichetati prieteni, este cel mai vulnerabil subiect pentru un adolescent;
- Gasiti motive clare de dialog pe nivel de egalitate;
- Ascultati cu atentie ceea ce va transmite, daca doriti sa fiti ascultat;
- Aveti rabdare si incercati sa-i oferiti solutii pentru a rezolva o problema, luand in considerare si parerea lui;
- Nu impuneti reguli stricte si neclare, generale (exemplu: nu mai vreau sa te intalnesti cu prietenii tai, cred ca nu sunt potriviti pentru tine! – explicati care este motivul pentru care nu sunteti de acord cu anturajul lui si incercati sa-i argumentati, iar la final puteti sa-i spuneti ca nu sunteti de acord deoarece el are mult mai multe calitati si ar putea face anumite activitati in schimbul acestei intalniri, dar ca intelegeti nevoie lui de a sta cu prietenii si chiar daca nu sunteti de acord ii respectati decizia).
Acestea sunt doar cateva lucruri importante care va pot ajuta in intelegerea adolescentei copilului d-voastra si in prevenirea situatiilor conflictuale in relatia parinte -adolescent.
Nimeni nu cere sa deveniti parinti perfecti deoarece este extrem de greu, dar putem lua in calcul aceste lucruri si putem sa ne gasim timp pentru a analiza situatia si pentru a ne intoarce cativa ani inapoi sa vedem cum ne-am descurcat in aceeasi perioada. Nu exista retete pentru a traversa acest “pod”, dar putem sa avem intentie si bunavoita in a ajuta relatia.
De retinut: Adolescenta este etapa schimbarilor, trecerea de la pubertate la maturitate. Pentru a deveni un adult stabil si echilibrat, adolescentul are nevoie de multe provocari. Toate aceste provocari pot fi gestionate frumos si cu rabdare de parinte.
by Servicii Psihologice Complete | Jan 27, 2017 | Articole
Balbaiala este o tulburare a comunicarii care se traduce printr-o dificultate a limbajului vorbit,pierderea fluiditatii unui cuvant, ezitarea, tulburarea ritmului, etc. In esenta, balbismul este o tulburare functionala motorie care are la baza disinergia musculaturii care participa la actul vorbirii si al respiratiei.
Tulburarea de vorbire se accentueaza in momentul vorbirii in public, cand se atrage atentia asupra defectului, cand lumina este puternica, la vorbirea cu necunoscuti, la emotii.Ea se diminueaza sau chiar dispare intr-o atmosfera familiara, linistita, in semiintuneric, atunci cand se canta sau recita o poezie foarte bine stiuta.
Pe langa tulburarea de vorbire apare si tulburarea de respiratie evidenta numai in timpul elocutiunii. Se adauga tulburarea de tonalitate, cu pronuntarea exploziva a cuvintelor. Apar miscari ample, gesturi largi, de compensare a deficitului din exprimare (sincinezii), incarcatura vegetative intensa (transpiratii, eritem). In timp, se instaleaza logofobia, teama de a repeta, de a nu face fata exprimarii, evitarea raspunsului verbal, sau raspunsuri scurte, laconice, cu multe cuvinte parazite.
Apare de obicei intre 3 si 5 ani si adesea este acompaniat de diverse ticuri sau gesturi stereotipe ale fetei sau membrelor. In 30{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} din cazuri este ereditar.Baietii au risc de 3 ori mai mare de a face balbism decat fetele. Majoritatea copiilor, totusi, depasesc aceasta afectiune, se presupune ca doar 1{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} din adulti prezinte balbism. Desi este atat de usor de recunoscut un balbic, specialistii nu au ajuns inca la nici un consens pentru a defini acest tip de comportament. DSM-IV defineste balbismul destul de vag: “Frecvente repetitii sau prelungiri de sunete sau silabe care perturba net fluenta verbala”.
Aceste criterii sunt mai putin utile clinicianului pentru a determina prezenta unui balbism semnificativ. Trebuie deci definita aceasta tulburare din punct de vedere operational.
Exista 4 elemente unanim recunoscute de specialistii din acest domeniu:
- Ezitarea – persoana incepe cuvantul (sau silaba), dar ezita sa-l completeze;
- Repetitia – persoana pronunta cuvantul sau silaba corect, dar le repeta integral;
- Prelungire – persoana pronunta silaba, prelungind-o;
- Blocajul-persoana este incapabila sa inceapa un cuvant sau o silaba.
Pot fi utilizate 2 instrumente: comportamentale si subiective. Primele se refera la procentul de silabe balbaite si la debitul verbal. Trebuie numarate silabele balbaite si raportate la totalul silabelor pronuntate, dupa formula:
Silaba pronuntata se cuantifica o singura data, chiar daca e repetata de mai multe ori.In functie de severitatea balbismului, acesta se poate clasifica in urmatoarele forme:
- usoara 3 – 5{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} silabe balbaite
- medie 6 – 10{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}
- severa 11 – 15{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}
- foarte severa >=15{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}
Pentru a stabili viteza vorbirii, se cauta un esantion de un minut din timpul conversatiei cu un balbic, in prealabil inregistrat, si se numara silabele pronuntate. Debitul verbal se exprima in numarul de silabe pronuntate/minut (SPM). Trebuie luata in calcul aceasta variabila pentru ca obiectivul tratamentului va fi, evident, de a reduce procentul silabelor balbaite sau de a incetini debitul verbal (Ladouceur, 1989, 1993).Pentru a evalua comportamentul de evitare al balbicului este foarte utila scala Erikson (Tabelul 1). Dupa terapie in general, pacientii nu mai au tendinta de evitare. Unele cercetari au aratat ca, cu cat pacientii dezvolta o fluenta mai buna a vorbirii, cu atat devin mai stapani pe situatie.
De asemenea, controlul va fi un bun predictor al mentinerii succeselor terapeutice. Terapia cognitiv-comportamentala asociata cu tehnici logopedice poate duce la ameliorarea semnificativa a balbismului, mai ales cand sunt aplicate si tehnici de hipnoza si auto-hipnoza. Este esentiala munca in echipa din care sa faca parte psihologul sau psihiatrul psihoterapeut, logopedul, familia si scoala.
Bibliografie
1.Lupu V. (2009)Introducere in hipnoterapia si in psihoterapia cognitiv-comportamentala a copilului si a adolescentului. Editura ASCR, Cluj-Napoca.
2.Vrasmas, E., Musu, I., Stanica, C., (1997):Terapia tulburarilor de limbaj-interventii logopedice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
3.Caron C., Ladouceur R. (1989): A Multidimensional Behavioral Treatment for Child Stutterers. Behav. Modification, 13, 206-215.
Autor: Violeta Sabadac
by Servicii Psihologice Complete | Dec 7, 2016 | Articole
In general, conceptual de sine face referire la un sistem complex de idei, foarte bine organizat si dinamic, pe care fiecare persoana il are despre ea insasi. Imaginea de sine este alcatuita din doua parti: un element descriptiv (autocaracterizare) si un element evaluativ si pozitiv (stima de sine).
S-a constat ca la persoanele cu autism aspectul descriptiv al imaginii de sine este mai putin afectat decat aspectul evaluativ. Acestea retin de obicei, detaliat si corect, fapte autobiografice (varsta, sex, unde locuiesc), insa mult mai dificil pentru ele este sa se reflecte in aceste autocaracterizari si sa le evalueze. Dupa cum sustin Jordan si Powell : „Le lipseste un sens al sinelui”. Ei sunt capabili sa descrie cine sunt, dar le este mult mai dificil sa descrie ce inseamna sa fii acea persoana. Metaforic vorbind, putem spune ca persoanele cu autism pot fi mai mult spectatori decat actori ai propriei vieti, sau cum spune Wendy Lawson (care sufera de autism) : „A trai in spatele geamului”.
Desi probabil asa s-ar crede, copiii si adolescentii cu autism nu au o imagine saraca despre ei insisi. Acestia pot vorbi despre lucrurile pe care le detin, despre preferintele lor materiale sau fizice, sau chiar despre lucruri pe care isi doresc sa le faca. Pentru ei, dificultatile apar atunci cand trebuie sa-si exprime gandurile, sentimentele, valorile sau preferintele si aversiunile sociale. Acest lucru este de inteles, daca ne gandim la problemele acestora de socializare sau la dificultatea de a empatiza cu ceilalti. Dupa parerea cercetatorilor, aproximativ 10{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} dintre ei au o imagine mai clara despre ce gandesc ceilalti despre ei, in timp ce aproximativ jumatate dintre ei nu au nicio idee despre modul in care ceilalti ii percep.
Cercetarile realizate pana acum pe tema acestui subiect au aratat faptul ca multe persoane ce sufera de autis pot vorbi despre trecutul lor, insa foarte putini se pot raporta la viitor. La intrebarea „Cum te vezi in viitor?” cei mai multi au exprimat foarte bine stilurile de gandire autiste – textual si concret – dand raspunsuri de genul: „Voi ramane la fel.”, „Vocea mi se va schimba” sau „Nu ma voi schimba pentru ca numele meu va ramane acelasi”.
Cu toate acestea, nu putem spune neaparat ca imaginea de sine a persoanelor cu autism este mai limitata decat a oamenilor obisnuiti, ci mai degraba ca acesta difera calitativ, fiind mai putin ancorata din punct de vedere social si intr-un sine subiectiv. Intelegerea imaginii de sine este legata in mare masura de nivelul intelectual.
Revenind la cele doua dimensiuni ale personalitatii (imaginea de sine si stima de sine) si luand in considerare legatura stransa dintre cele doua, putem sustine concluziile unei serii de cercetari: copiii cu un nivel intelectual mai ridicat si cu bune competente sociale (din perspectiva parintilor) prezentau o stima de sine mai scazuta. Acest lucru se datoreaza unei mai mari constientizari a difentelor care ii separa de ceilalti, cat si a deficientelor lor.
Psiholog Alexandra Deleanu
by Servicii Psihologice Complete | Nov 11, 2016 | Comunicate de presa
Experienta specialistilor din cadrul Cabinetului acopera inclusiv partea de cercetare. Experienta Nicoletei Burlacu si a Irinei Ionescu este marcata prin 2 teste specifice Tulburarii de spectru autist (TSA) si anume: – ASRS ( Autism Spectrum Rating Scales ) este un ghid in stabilirea unui diagnostic, in deciziile care trebuie luate pentru planificarea tratamentului, in monitorizarea raspunsului la interventie si in evaluarea programului in care a fost inclusa persoana cu TSA. Si – PEP 3 – Psychoeducational Profile a fost creat pentru a evalua punctele forte si limitele inegale ce caracterizeaza Tulburarile de Spectru Autist (TSA) aparute in cazul copiilor cu varste cuprinse intre 6 luni si 7 ani.Munca la etalonarea si validarea unui test este in primul rand o munca de echipa, in care fiecare are un rol pe care si-l indeplineste cu foarte multa responsabilitate. Atentia la detalii, corectitudinea cu care se strang datele, numeroasele variante de traducere astfel incat limba romana sa surprinda exact acele aspecte psihologice comunicate de o alta limba straina, numeroasele aplicari, cu grija pentru instructaj si pastrarea normelor, sunt standarde de la care nu se poate face exceptie. In cadrul Cabinetului se folosesc o paleta larga de teste si instrumente psihologice si ii incurajam pe colegii psihologi sa consulete oferta de PINK MONDAY, de la Test Central, din data de 14 noiembrie 2016. Pentru mai multe informatii: http://romania.testcentral.ro/ro/
by Servicii Psihologice Complete | Nov 10, 2016 | Comunicate de presa
Dacă acum 20 sau 30 de ani copiii puneau accent pe jocurile fizice, implicit pe o interacţiune reală, în momentul de faţă interacţiunea socială se află la cote mult mai mici, iar acest lucru cauzează, în rândul a tot mai mulți copii, frustrări, stări depresive şi anxietate.
În opinia psihologului Nicoleta Burlacu, nu evoluţia tehnologică este cauza închiderii tinerilor în ei, ci timpul mult mai puţin pe care îl petrec părinţii cu copiii lor.
“Pentru a nu se simţi vinovaţi de situaţie, mulţi părinţi au tendinţa să dea vina pe tehnologie pentru introvertirea copiilor lor, pentru lipsa lor de interacţiune. În realitate, lucrurile stau pe dos. Folosirea în exces a tehnologie este doar un refugiu al tânărului din ziua de azi, sperând că prin această metodă îşi poate satisface nevoile emoţionale şi de comunicare. Dependenţa de tehnologie este doar un efect, şi nu un factor declanșator, dar din cauza premizei greşite de la care se pleacă, sunt mulţi părinţi care recurg câteodată la gesturi extreme, rupându-i total pe copii de tehnologie”, declară psihologul Nicoleta Burlacu.
Specialistul crede că ruperea totală şi abruptă de un obicei sau chiar de o dependenţă, îi poate accentua tânărului stările depresive şi anxioase, nicidecum nu i le diminuează.
”Tehnologia face parte din viaţa noastră, fie că suntem tineri sau adulţi. Nu putem nega sau ignora evoluţia tehnologică, ci trebuie să o îmbrăţisăm şi să o canalizăm în scopuri constructive. În cercetările mele, am observat – nu de puţine ori – copii care pur şi simplu se uitau în gol la ecran, fără să facă nimic. Nu putem spune despre acel copil că era dependent de tehnologie, deoarece nici măcar nu o folosea, dar era refugiul lui… așa se simțea el confortabil. Deja acel copil a depăsit starea de frustrare, s-a resemnat, și a avansat către o stare de depresie”, afirmă psihologul Nicoleta Burlacu.
Cum putem crea acest echilibru între tehnologie și viața reală?
Acum 20-30 de ani, pentru a nu-i ține toată ziua în casă pe copii, părinții recurgeau la o metodă simplă: le construiau acestora propria agendă în viața reală. Mulți dintre noi am fost înscriși în echipe de fotbal, volei, handbal, baschet etc.
“În copilăria noastră aveam o ocupație, deoarece am fost încurajați de părinții noștri să avem o pasiune, un hobby. În zilele noastre, copiilor le lipsesc hobby-urile, nu mai au o agendă, iar în absența acestei agende, își petrec aproape tot timpul liber în fața unui calculator sau a unui telefon mobil. Tehnologia moderată, interacțiunea, relaționarea, comunicarea și conectarea permanentă cu copilul sunt ingredientele de succes pentru echilibrul acestuia. Tot acest echilibru este stabilit și condus de părinte, el fiind singurul responsabil pentru acest lucru”, consideră psihologul. În acelaşi timp, specialistul le recomandă părinţilor să stabilească reguli clare în relaţia cu copiii lor, în privinţa momentelor şi a duratei de folosire a tehnologiei, încă de la vârste foarte fragede, deoarece comportamentele sunt mai uşor de modelat atunci.
De cealaltă parte, specialistul în psihologia copilului crede că implementarea tehnologiei în școli trebuie încurajată, deoarece mijloacele clasice de învățare și-au dovedit ineficacitatea, iar tehnologia are o putere foarte mare de a le canaliza atenția tinerilor către educație.
by Servicii Psihologice Complete | Oct 25, 2016 | Comunicate de presa
Draga parinte!
Da, stim cat de greu este atunci cand ai treaba si copilul este acolo calare pe tine, stim cat de greu este cand copilul creste si este calare pe calculator, stim cat de complicat este sa intelegem limitele unei dependente, stim cat de important este sa fii in pas cu vremurile in care traim, stim ca fara tehnologie nu prea se poate in zilele noastre. Toate aceste subiecte precum si alte lucruri importante si utile in folosirea tehnologiei in viata copiilor, le vom discuta pe-ndelete la seminarul
“Tehnologia in viata copilului. Avantaje si dezavantaje”
Ingredientele cursului:
- Informatii de calitate
- Exemple utile/practice
- Sugestii rupte din realitate
- Sugestiile specialistilor
- Surprize
Cui se adreseaza?
Parinti, educatori, invatatori, terapeuti, specialisti care contribuie la dezvoltarea armonioasa a copilului.
Pentru cursul din luna noiembrie avem pregatite doua surprize:
• Un voucher de reducere;
• Invitat special care ne va vorbi despre impactul asupra dezvoltarii fizice a abuzului de tableta, calculator, telefon.
Lectori:
• Psih. Burlacu Nicoleta;
• Psih. Ionescu Ana Irina;
• Kinetoterapeut, Goga Bogdan.
Cand si unde?
Marti 22 noiembrie 2016, ora 17:30 cu durata de 3 ore
Localitate: Bucuresti. Locul exact al desfasurarii se va comunica ulterior, in functie de numarul de participanti.
Investitie: ACUM beneficiati de 50{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} reducere, asa ca investitia va fi de 75 de lei/ participant.
Date de contact
Telefon: 0741 050 473 / 0722 542 880
office@nicoletaburlacu.ro
www.nicoletaburlacu.ro0 cu durata de 3 ore
by Servicii Psihologice Complete | Oct 24, 2016 | Articole, Comunicate de presa
Primul program de certificare clinica in Terapia Rationala Imago din Romania
Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie in colaborare cu Institutul Relational Imago International, a adus in Romania primul program de certificare clinica in Terapia Relatională Imago din Romania
Rebecca Sears este formatorul care a ajuns in Romania pentru a impartasi si a ne invata Terapia Rationala IMAGO. Rebeca este unul dintre formatorii seniori ai Institutului Relațional Imago Internațional și reprezentanta Centrului Imago din Washington. Rebecca profesează în domeniul psihoterapiei de peste 30 de ani, este psihoterapeut Imago din 1994 și membru activ al Institutului din 2003.
Terapia Rationala IMAGO este un balsam al sufletelor si cu siguranta un diamant in terapia relatiilor de cuplu.
IMAGO ofera cuplurilor o alta obtiune de cooperare si o alta perspectiva pentru restabilirea conexiunii, atat personale cat si transpersonale, ducand intr-un final la vindecarea emotionala reciproca si la restabilirea relatiei.
Dr. Harville Hendrix si dr. Helen l. Hunt (psiholog), in anul 1980, SUA, au declarat oficial elaborarea teoriei IMAGO. Ideea de baza a Teoriei IMAGO este faptul ca cuplul poate devenii un spatiu sigur si stabil.
IMAGO=IMAGINE (latina) si ne arata imaginea inconstienta a partenerului perfect, care este formata din asocierea unor trasaturi pozitive si negative ale celor care ne-au crescut. Cuplurile pot sa se conecteze si sa aiba o legatura sanatoasa in relatia lor, doar cand acesta relatie ofera o siguranta. IMAGO ne conecteaza la frumos si la iubire, conecteaza relatia si da valoarea persoanelor care fac parte din cuplu.
Pentru mai multe informatii:
http://paginadepsihologie.ro/cs-events/primul-program-de-certificare-clinica-in-terapia-relationala-imago-din-romania/
by Servicii Psihologice Complete | Sep 16, 2016 | Articole
“Tulburarile de invare sunt diagnosticate cand performanta individului la testele standardizate administrate individual referitoare la citit, calcul aritmetic sau expresie grafica este substantial sub ceea ce este expectat la etatea, scolarizarea si nivelul de inteligenta al insului “ (DSM, 2003)
Astfel, tulburarile de invatare pot fi impartite in: dislexie (tulburarea de citit), discalculie (tuburarea de calcul), disgrafia (tulburarea expresiei grafice) si tulburarea de invatare fara alta specificatie.
Studiile si datele statistice la nivel mondial arata ca 7-10{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4} din numarul total de copii prezinta tulburari de invatare iar procentul cazurilor grave este de 3-5{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}.
Dislexia
Dislexia este o tulburare de citire caracterizata de un deficit in recunoasterea si intelegerea textelor scrise, tiparite sau de mana. Citirea in acest caz este lenta, greoaie, cu poticniri si chiar blocaje. Cuvantul “dislexie” provine din limba greaca si are semnificatia de “dificultate in ceea ce priveste cuvintele”. Cel mai adesea, dificultatea se refera la capacitatea de invatare, citire si redactare a unui text, si implica neputinta individului afectat de a intelege anumite cuvinte, de a se orienta in spatiu sau de a face calculi matematice.
Exista o serie de simptome ce pot fi considerate ca predispozitie spre dislexie. Acestea debuteaza in perioada prescolara si deseori iau forma unor dificultati de orientare in spatiu, de vorbire, de atentie, legate de memoria si perceptia copilului. Numarul de simptome regasite poate varia, de la caz la caz. Identificarea unora dintre aceste simpotome nu este insa suficienta pentru a se considera ca un copil va fi dislexic. Se recomanda in astfel de situatii o evaluare de specialitate de catre un psiholog si un logoped.
In lista de mai jos se regasesc cateva posibile simptome ale afectiunii dislexice., Ele sunt grupate in functie de anumite arii de dezvoltare psihica.
In planul vorbirii, urmatoarele simptome pot fi considerate semnale de alarma in aparitia dislexiei:
- Copilul a inceput sa vorbasca mai tarziu (dupa 18 luni), vocabularul s-a dezvoltat intr-un ritm lent, pronunta cu greutate cuvinte lungi sau necunoscute
- Prezinta dificultati in gasirea cuvintelor sau isi aminteste cu dificultate cuvinte uzuale
- Nu reuseste sa vorbeasca pe o anume tema coerent
- Intampina dificultati in invatarea cuvintelor noi iar cuvintele nou invatate nu se integreaza in vocabularul activ.
- Percepe incorect ordinea sunetelor intr-un cuvant.
- Din punct de vedere gramatical vorbeste incorrect.
- Nu are simtul ritmului.
In planul perceptiei vizuale, urmatoarele simptome ar trebui sa ingrijoreze::
- Adesea prezinta o dezvoltare insuficienta a abilitatilor vizio-spatiale
- Isi ia in mod frecvent pantofii/ incaltamintea invers
- Nu poate realiza o constructie din cuburi
- Nu reuseste sa copieze figuri
- Intampina dificultati in observarea, recunoasterea persoanelor cunoscute in multime, pe strada.
- Confunda formele asemanatoare.
Vis a vis de dezvoltarea motricitatii, urmatoarele semnale ar trebui luate in considerare ca posibile simptome pentru aparitia dislexiei:
- Copilul a inceput sa mearga mai tarziu sau intampina dificultati in coordonarea miscarilor.
- Simtul echilibrului este slab sincronizat.
- Este hiperactiv.
In planul orientarii spatiale si al schemei corporale se pot observa urmatoarele aspecte:
- Copilul confunda sau nu cunoaste denumirea partilor corpului.
- Lateralitatea: poate fi anormala sau inversata.
Identificarea aspectelor si simptomelor mai sus mentionate de catre parinti sau orice alte persoane care petrec timp cu copiii are o importanta majora in stabilirea unui diagnostic corect. Verificarea si validarea acestora impreuna cu persoanele semnificative din viata copilului si cu specialistii (psihiatru, psiholog clinician, logoped) aduce un plus de sanse pentru o ameliorare rapida.
Este important de mentionat faptul ca dislexia nu trebuie confundata cu retardul mental. Pacientii cu dislexie nu au un nivel mai scazut de inteligenta si nu invata mai greu alte lucruri in afara de citit. De fapt, majoritatea dislexicilor au o inteligenta peste medie. Totusi, incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat.
Este foarte relevant modul in care adultii se raporteaza si integreaza comportamentele copilului care prezinta semne de dislexie. De aceea pentru un diagnostic real si diferentiat cea mai la indemana metoda este o buna comunicare cu copilul. Prin normalizare, ascultare activa si empatie, comunicarea cu persoanele dislexice este mult usurata, la fel integrarea lor, precum si terapia asociata.
Psiholog
Corina Ioana Visan
Surse bibliografice:
- Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Bucuresti 2003
- Manual de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului, vol. 1 , Ed. Medicala
- http://dislexic.ro/despre-dislexie/identificarea-tulburarilor-de-invatare/semnele-predispozitiei-spre-dislexie/#semne2
by Servicii Psihologice Complete | Jul 5, 2016 | Articole
PROTOCOL DE INTERVENTIE PENTRU COPILUL CU T.S.A.
Cativa pasi de urmat pentru a putea interveni din timp si cu cat mai multe sanse de succes in directia diagnosticarii corecte a copiilor cu T.S.A., si a alegerii celui mai eficient plan terapeutic de recuperare.
1. Copilul manifesta urmatoarele deficiente (de comunicare, sociale, comportamentale)
- Nu arata cu degetul pentru a-si exprima dorintele si nevoile;
- Contact vizual slab/lipsa;
- Pana la 12 luni, nu are in vocabular nici un cuvant cu sens;
- Nu raspunde la propriul nume;
- Joc repetitiv, stereotip;
- Reactie exagerata la schimbarea rutinei;
- Lipsa dorintei de a impartasi jocuri;
- Miscari bizare ale corpului (se invarte in cerc, flutura/ rasuceste mainile, sta pe varfuri, miscari bizare ale ochilor);
- Reactii exagerate fata de anumiti stimuli senzoriali (auditivi, tactili etc.)
2. Contactati medicul de familie:
Si urmati seria de investigatii medicale recomandate pentru a exclude cauze organice, cum ar fi: probleme neurologice, ORL etc.
3. Contactati un pedopsihiatru
- Diagnostic pe baza examenului psihatric. Solicitati psihiatrului sa va explice diagnosticul;
- Tratament medicamentos, in cazul in care este nevoie.
4. Contactati un psiholog clinian
- Evaluare psihologica, axata pe resursele si dificultatile copilului;
- Solicitati psihologului sa va explice ce instrumente de evaluare foloseste;
- Solicitati psihologului sa va explice rezultatele obtinute la evaluare;
- Puneti intrebarile de care aveti nevoie pentru a va clarifica nedumeririle.
5. Plan de interventie personalizat
- Obiective: pe termen scurt/lung;
- Tipul interventiei recomandate: terapie ocupationala, cognitiv-comportamentala, logopedie, art-terapie, terapie senzoriala, kinetoterapie etc.
- Mediul de implementare: familial, gradinita/scoala, centru de recuperare;
- Program zilnic clar, sistem de lucru consecvent, orar vizual, daca este cazul.
6. Arii psihomotorii dezvoltate in cadrul terapiei:
- Cognitie;
- Comunicare functionala;
- Abilitati sociale;
- Limbaj (expresiv/receptiv);
- Abilitati de joc (si joc simbolic);
- Senzorialitate;
- Motricitate;
- Comportament: reguli, rutine variate;
- Abilitati prescolare/scolare.
by Servicii Psihologice Complete | Apr 18, 2016 | Articole
“Tot ceea ce este valoros într-o societate umană depinde de oportunitatea acordată individului de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios şi plin de inspiraţie este creat de individul ce poate lucra în largul său.” Albert Einstein
Desi probabil multi dintre noi nu ne-am gandi la acest lucru, supradotarea este un fenomen observat în toate culturile și epocile istorice. In antichitate supradotarea era privita un dar al zeilor, un har, o energie divină în surplus pentru unii aleși, sau o investitură a zeilor dată unor aleși. Legendele si poveștile clasice surprind foarte bine modul in care supradotarea era privita in acea perioada: răsplată dată de zei către muritorii ce și-au dovedit meritul, era primirea „harului”. Cei care descopereau o proprietate matematică, de exemplu, erau considerati de grecii antici oameni „iubiți de zei, căci un om obișnuit nu ar putea străbate cu mintea proprie secretele universului”.
Pentru ca lucrurile s-au mai schimbat de atunci, supradotarea este privita acum ca fiind o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, ce au ca element comun excepționalitatea și este realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate.
Modelul celor trei inele a lui Joseph Renzulli sintetizeaza foarte bine conceptul de supradotare.
Conform ultimelor definiţii, sunt considerate supradotate acele persoane care prezintă spontaneitate şi/sau un înalt randament în oricare dintre următoarele domenii:
- abilitate intelectuală generală;
- talent academic;
- abilităţi de gândire creativă;
- abilităţi de lider;
- artele vizuale şi de reprezentare;
- abilităţi psihomotorii.
Probabil suntem tentati sa privim aceste lucruri dintr-o perspectiva idealista, dar este cunoscut deja faptul că cei mai mulţi copii superior înzestraţi au tendinţa de a se izola de ceilalţi. Sunt absorbiţi de preocupările lor preferenţiale si adesea se specializează în mod precoce, astfel depăşindu-i pe anumite planuri pe cei de aceiaşi vârstă. Greutatea cu care gasesc un limbaj comun de comunicare naturală cu cei de varsta lor, ii determina de obicei să se izoleze. Aceasta reprezinta o dificultate pentru dezvoltarea lor firească, maturizarea lor pe plan social, fizic sau intelectual. Aceștia prezintă frustrări deosebite și nu sunt puține cazurile de copii supradotați cu tendință de abandon școlar sau de adulți supradotați care și-au format o nișă nouă și personală pe care s-au dezvoltat creând eventual noi tehnologii sau noi câmpuri de interes, ca o rezolvare a frustrărilor proprii și ca o reacție la ostilitatea socială.
Majoritatea specialiştilor apreciază copiii supradotati ca fiind precoci, cu o inteligenţă de excepţie ce îşi pune amprenta asupra întregului comportament. Sub raport comportamental aceşti copii nu se integrează întotdeauna bine în colectiv, sunt mai preocupaţi de ideile lor, devin mai puţin atenţi la unele lecţii ce nu se ridică la nivelor lor, se abat de la norme şcolare, fac comentarii asupra regulilor impuse dând impresia de obrăznicie. Un raport al Centrului Naţional de Programe pentru Copiii Mici a scos in evidenta faptul că reuşita la şcoală nu poate fi previzibilă în funcţie de anumite fapte ale copilului sau de capacitatea precoce de a citi, ci de înclinaţiile emoţionale şi sociale: siguranţa de sine şi interesul.
Luand in calcul toate aceste lucruri, cel mai probabil vom realiza si importanta consilierii de specialitate in cazul acestor copii. L.K.Silvermann a sintetizat foarte bine o serie de scopuri in acest sens:
- sprijinirea autenticităţii şi a idealurilor;
- dezvoltarea creativităţii;
- dezvoltarea autonomiei, a integrităţii şi a responsabilităţii;
- determinarea contribuţiei acestor elevi, viitori adulţi, la progresul societăţii;
- formarea unui comportament civic;
- formarea unui nivel înalt de dezvoltare morală;
- incurajarea judecăţilor de reflecţie, a curajului moral;
- incurajarea simţului puternic al eficacităţii de sine.
Ajutorul de specialitate are importanta sa, dar sa nu uitam totusi esentialul: acestia sunt in primul rand copii unor parinti. Psihologului Anda Negru, care ne aminteşte de 5 reguli pe care parintii copiilor supradotati (dar nu numai) ar trebui să le urmeze:
- „Nu uita că e copil şi că are nevoie şi de activităţile vîrstei (joc).
- Laudă-i paşii chiar dacă sunt mici.
- Caută un profesor care să i se potrivească, să-i placă copilului.
- Nu căuta să-l suprasoliciţi, recunoaşte şi acceptă că uneori nu mai poate face faţă presiunii.
- Când negociezi cu el, nu uita că recompensa este şi materială, dar contează mai mult micile bucurii, micile răsplăţi care să-i umple sufletul de fericire: să iasă la joacă, o mâncare preferată, o haină nouă etc.”
„Nici o națiune, nici o societate nu își poate permite să neglijeze copiii și tinerii cu cele mai mari potențiale aparținând poporului său. Vârfurile constituie o bogăție națională.”
Prof.Dr. Klaus K. Urban
BIBLIOGRAFIE
Crețu, C.(1998). Curriculum diferențiat și personalizat. Iasi:Editura Polirom.
Benito, Y. (2003). Copiii supradotați. Educație, dezvoltare emoțională și adaptare socială. Iasi: Editura Polirom.
Popovci, D. V. (2004). Introducere în psihopedagogia supradotaților. Bucuresti: Editura Fundației Humanitas.
http://www.supradotati.ro/resurse/revista-EXCELENTA-nr1-2008.pdf http://www.scribd.com/doc/17222313/Introducere-in-Consiliere
http://ro.wikipedia.org/wiki/Educa{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}C8{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}9Bia_copiilor_supradota{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}C8{0c1c61d1dd359c33126e818027e4b7dd91e9cdf4764a82d285d0fc9f3a5e0fd4}9Bi
Autor: Alexandra Deleanu
